Columbus

Este capitala și cel mai mare oraș din statul Ohio, având o populație de nițel peste 900.000 de locuitori (peste 2 milioane incluzând zona metropolitană).

A fost fondat în 1812 și a fost numit așa după celebrul explorator care a descoperit continentul american (sigur, au fost vikingii ceva mai înainte, dar n-au făcut mulți purici în Lumea Nouă). Încă de la început orașul a fost proiectat pentru a deveni capitala statutului ce aderase la Uniune în 1803.

Ne-am învârtit doar câteva ore prin Columbus. Drumul de la Chicago la Washington este prea lung, așa că am făcut o haltă într-un sat învecinat. Și am profitat să dăm o raită.

Ohio Statehouse este sediul puterii locale. Adăpostește, atât Congresul Statului Ohio, cât și birourile guvernatorului și ale echipei sale. A fost construit între 1839-1861. Cândva avea pe una din laturi o statuie de vreo 7 metri a navigatorului genovez de la care își trage orașul numele. Dar, cum în ultimii ani s-a decis că ăla a fost un colonialist împuțit, statuia a fost îndepărtată. Woke ăștia de la extrema stângă sunt la fel de cretini și de periculoși că cei de la extrema dreaptă.

De sus în jos în ordinea importanței, gen.

Chicago (III)

The Loop (Bucla) este partea cea mai spectaculoasă din Chicago, unde sunt majoritatea zgârie-norilor și a clădirilor reprezentative ale orașului. Cartierul este străbătut de Râul Chicago (care este de fapt un sistem de râuri și canale, care îi conferă o imagine emblematică. De altfel, pentru a te bucura de peisaj, cel mai bine este să o faci de puntea unui vaporaș. Din portul turistic sunt organizate mini croaziere pe canale - biletul a fost ceva mai la nord de 50 $ și am avut parte și de un actor pensionar, care ne-a povestit într-un stil foarte antrenant și american o groază despre istoria orașului, diferite personalități și despre diferitele clădiri.  El nu era inclus în bilet, lucra practic pe bacșiș. La final, fiecare i-a dat cât a crezut de cuviință, iar el a mulțumit zâmbitor.

Dap', Trumpete are un zgârie-nori și în Chicago. A fost construit între 2005-2009 și are 423 de metri cu tot cu antenă. Normal, așa cum bine îi șade unui exemplar scârbos al rasei umane, șobolanul portocaliu a fabricat acte false când a raportat veniturile provenite din exploatarea clădirii, înșelând statul american cu vreo 100 de milioane de dolari.

Turnul Willis (sau Turnul Sears), cu cei 442 de metri ai săi, este cea mai înaltă clădirea din Chicago și a treia din emisfera vestică. În 1973, când a fost inaugurat, era chiar cea mai înaltă din lume. În fiecare an aproape 2 milioane de oameni îl vizitează, pentru a admira panorama orașului de pe puntea de observații, care este situată la cea mai mare înălțime în SUA (412 metri).

Pe unul din pereți au o bulă de sticlă - asta era cea mai căutată atracție; coadă imensă și timp limitat. Te cam seacă la lingurică, când te uiți în jos (mai ales dacă nu ești chiar prieten cu înălțimile). Degeaba scrie că rezistă la o greutate de 5 tone, creierul vede că stai în aer, fără nimic să te susțină, ori de care să te agăți.

În diverse părți ale orașului s-au păstrat și câteva din vechile reședințe de sec. 19.

Casa Clarke-Ford datează din 1836 și este cea mai veche clădire păstrată din vechiul Chicago.

Casa Keith datează de prin anii 1870.

Casa William H. Reid (sau Casa Roșie) a fost construită în 1894.

Casa Harriet F. Rees datează din 1888.

Chicago (II)

Navy Pier este un dig lung de vreun kilometru pe malul Lacului Michigan. Este un loc foarte căutat de turiști, aici aflându-se restaurante și alte localuri, muzee, magazine, un teatru și o roată ferris. Tot de aici se organizează excursii cu vaporașul, fie pe lac, fie pe canalele orașului.

Punctul de plecare al celebrei Route 66, autostrada ce leagă Chicago de Santa Monica în California. A fost realizată în 1926, având 3940 km. I-a fost retras statutul de autostradă în 1985 (practic este doar un drum național foarte lung, căci trece prin localități și are doar o bandă pe sens). De atunci și-a pierdut importanța economică și multe orășele întemeiate de-a lungul ei, după 1926, au fost părăsite, ori abia își mai târâie zilele. În schimb, a devenit (pe bucăți, căci cine are timp s-o parcurgă toată dintr-un șut?) o atracție turistică. Sunt și fragmente, care nu au mai fost reparate și nu mai pot fi parcurse cu mașini normale.

Chicago Cultural Centre este, după cum îi zice și numele un hub cultural, se desfășoară diferite activități în domeniu. Clădirea a fost ridicată în 1897 - la vremea respectivă adăpostea biblioteca publică a orașului.

De tavanul uneia dintre săli atârnă peste 50.000 de replici ale plăcuțelor de identificare purtate de soldații americani morți în Războiul din Vietnam.

Există, bunînțeles, un Chinatown și în Chicago.