Situată pe coasta de est a Siciliei, la poalele vulcanului Etna, este al doilea oraș al insulei după Palermo, atât în ceea ce privește numărul locuitorilor, cât și în ceea ce privește suprafața.
Așezarea este foarte veche. A fost fondată probabil prin sec. 10 î.Hr. de populația băștinașă - siculii. Ei au denumit-o Katane. În 729 î.Hr. Katane a fost cucerită de grecii din Naxos, o cetate situată ceva mai la nord pe coastă, care au întemeiat aici o colonie proprie, păstrându-i numele inițial (deși au modificat modul de pronunție, mutând accentul pe a doua silabă). Siculii, pe cât se pare, nu au fost alungați. În schimb, au fost destul de rapid grecizați.
Beneficiind de un port excelent și înconjurată de câmpii roditoare, cetatea a crescut repede, devenind unul dintre cele mai prospere polisuri grecești din insulă. Totuși, de-a lungul istoriei, prosperitatea poate produce și neplăceri, mai ales când ai vecini puternici. În 476 î.Hr. Catania a fost cucerită de tiranul Hieron din Siracuza. Acesta i-a alungat pe cetățeni și a colonizat aici locuitori din alte cetăți grecești. Situația nu a ținut foarte mult. Oricât ar fi ei de redutabili, tiranii mor la fel ca oamenii de rând. Așa că, după vreo 15 ani, Hieron era plecat pe cea lume, iar catanezii (sau cum s-or fi numit ei) au revenit la vetrele lor.
Necazurile nu s-au sfârșit cu acest episod. Siracuza a rămas un centru de putere, iar tiranii care s-au perindat la conducere de-a lungul secolelor au continuat să ducă o politică externă agresivă. Pe cale de consecință, Katane s-a găsit în centrul conflictelor dintre siracuzani și atenieni, siracuzani și cartaginezi etc, fiind cucerită, eliberată și recucerită în mai multe rânduri. Nu-i de mirare că, atunci când romanii au pus piciorul în Sicilia, Catania a fost printre primele cetăți care și-au deschis porțile în fața lor. A fost o decizie care s-a dovedit salutară. Lăsând la o parte câteva episoade neplăcute, dar scurte (o răscoală a sclavilor, o erupție puternică a Etnei, revolta lui Sextus Pompei), perioada romană a însemnat o lungă epocă de pace și prosperitate.
Jumătatea sec. 5 d.Hr., când Imperiul Roman de Apus era deja pe drumul către o lume mai bună, a însemnat necazuri pentru Catania. În doar câteva decenii, urbea a fost jefuită de vandali, apoi cucerită de ostrogoți. În cele din urmă, bizantinii cuceresc Sicilia în 535, iar Catania devine sediul guvernatorului imperial.
La începutul sec 10 Sicilia este cucerită de arabii din nordul Africii și devine un emirat islamic. Stăpânirea arabă durează ceva mai puțin de 200 de ani. Din sec. 11, Catania (împreună cu restul insulei), trece prin stăpânirea regilor normanzi, apoi a împăraților germani, a dinastiei franceze de Anjou, pentru ca, din sec. 13 să intre sub autoritatea regilor Aragonului (un regat în nord-estul Spaniei). În sec. 14-15, Catania a fost unul dintre cele mai importante centre economice și artistice din Italia. În 1434 este întemeiată Universitatea din Catania, prima instituție de învățământ superior siciliană. Din sec. 16, Sicilia devine o provincie a Imperiului spaniol. Pentru Catania a urmat o eră de liniște și înflorire, tipică unei metropole de provincie.
Dar, când tulburările politice și sociale lipsesc, natura ne arată cât de neajutorați putem fi. În 1669 are loc cea mai puternică erupție a Etnei înregistrată în istorie. Valuri masive de lavă s-au îndreptat spre oraș, dar, din fericire, zidurile de apărare au putut opri lava, care s-a scurs apoi în port. Erupția din 1669 a fost doar mesagerul nenorocirii. Adevăratul dezastru a fost reprezentat de cutremurul din 1693. Acesta a devastat toată partea estică a Siciliei. În Catania trei sferturi din clădiri au fost puse la pământ, iar două treimi din populație și-a pierdut viața. În deceniile următoare, orașul a fost reclădit în stil baroc,
Din 1860 Catania a devenit parte a tânărului Regat italian, continuându-și existența liniștită a unui mare oraș provincial. Desigur, lucrurile nu au fost doar lapte și miere. În 1884 o puternică tornadă a făcut ravagii, iar în 1928, în timpul unei noi erupții vulcanice de proporții, lava a distrus părți extinse din cartierele mărginașe. La dezastrele naturale s-au adăugat bombardamentele aliate din al Doilea Război Mondial, băștinașii bucurându-se de numai puțin de 87 de raiduri.
Azi Catania este în continuare un oraș industrial și un hub portuar și logistic important. Din păcate dezvoltarea sa a fost tot timpul frânată de corupție, interese politice și, ca peste tot în sud, de Mafie.
Vila Cerami este una din fostele reședințe nobiliare de la marginea orașului (azi nu mai e la margine, evident). A fost construită cândva în prima parte a anilor 1700.
Biserica San Domenico a fost construită, într-o primă fază, în 1313. După cutremurul din 1683, biserica a devenit instabilă și a trebuit recontruită. Forma actuală datează din prima jumătate a sec. 18.
Nu știam că există conopidă de culoarea asta.
Amfiteatrul roman a fost construit în sec. 2 d.Hr. și era destinat cu precădere luptelor de gladiatori. La vremea respectivă era cel mai mare din Sicilia și al patrulea din întreaga lume romană. De-a lungul Evului Mediu, mare parte din amfiteatru a fost demolată, iar piatra refolosită în alte construcții. Azi cea mai mare parte a restului se găsește sub oraș. Doar o mică parte e vizibilă încă.
