Este un orășel de pe malul estic al Lacului Como. Prin comparație cu altele, pare o adevărată metropolă, căci are o populație de vreo 3.500 de locuitori.
Bellano probabil a fost înființat de romani. Pe aici trece drumul roman ce unea Milano cu Pasul Spluga, una din trecătorile ce făceau legătura între Italia și teritoriile de la nord de Alpi. Totuși, primele informații scrise asupra localității datează din anul 905, când era unul din feudele arhiepiscopului de Milano. De altfel, târgușorul a făcut parte permanent din teritoriul ducatului milanez. De-a lungul timpului mai multe familii nobiliare locale au deținut Bellano. Cu toate acestea, din 1370 devine comună cu drept de a-și alege proprii magistrați. Bucurându-se de autonomie, Bellano ajunge un burg prosper, cu palate, bănci și ateliere de tot felul. Era suficient de bogat, cât să atragă atenția unor vecini puternici și lacomi. Venețienii, căci despre ei făceam vorbire, au cucerit și jefuit târgul în 1447.
Secolele 15-16 au fost marcați de conflictele dintre diferitele case nobiliare din zonă pentru a-și asigura dominația asupra micii, dar înfloritoarei așezări. În cele din urmă, în 1533, Bellano intră în posesia familiei Sfondrati. A rămas între proprietățile zisei familii până în 1788, când este realipită Ducatului de Milano. În toată această perioadă, Bellano s-a bucurat de un grad însemnat de prosperitate, mulțumită comerțului, a manufacturilor de mătase și a dreptului de a percepe unele taxe din transportul de mărfuri pe lac. A cunoscut și unele episoade mai puțin plăcute, precum epidemiile de ciumă din 1577 și 1630.
Azi, ca și celelalte așezări de pe malurile lacului, localnicii trăiesc din turism, agricultură și servicii.
Biserica Sf. Marta a fost construită la începutul sec. 14 și refăcută la începutul sec. 15, în stil gotic târziu. Interiorul conține mai multe opere de artă realizate în sec. 16-18, în stil renascentist și baroc.
