Praga (V)

Biserica Sf. Nicolae din Mala Strana a fost construită între 1704-1755 peste ruinele unei biserici gotice din sec. 13, are fusese afectată de marele incendiu din 1689. Până în 1775 a aparţinut ordinului iezit, apoi a devenit biserică parohială. Este cel important monument de arhitectură şi artă rococo (baroc târziu) de Praga. În perioada comunistă, deoarece în apropiere se găseau sediile ambasadelor SUA, RFG şi Iugoslaviei, turla era folosită pentru spionaj şi supraveghere de securitatea cehă.

Accesul se face contra unei taxe de 70 de coroane (aproximativ 13 lei).

Vechea nouă sinagogă (păi, da) este cea mai veche sinagogă din Europa, încă în funcţiune. A fost construită în 1270 în stil gotic. Este una din primele clădiri gotice ale Pragăi. Iniţial i s-a zis Noua sinagogă, întrucât mai existase una înaintea ei. Din sec. 16, după ce au fost construite şi alte sinagogi, a primit numele ciudat, sub care este cunoscută şi azi.

Vechiul cimitir evreiesc este unul dintre cele mai mari de acest tip de pe continent; de asemenea , este şi unul dintre cele mai longevive. A fost utilizat de la jumătatea sec. 15, până în anul 1786. Acesta este al doilea, din punct de vedere cronologic, cimitir al comunităţii iudaice locale. Primul a fost închis în 1478, iar peste el a fost ridicată o parte a Oraşului Nou. La sfârşitul sec. 18 toate cimitirele din oraş, indiferent de cult, au fost închise din motive de sănătate publică şi relocate în afară zidurilor.

Celebrul cristal de Boemia. Industria sticlei a început să se dezvolte în teritoriile cehe, pe la jumătatea sec. 15. Destul de repede, meşterii locali au descoperit reţete noi în ceea ce priveşte culorile, dar şi noi tehnici de suflare şi tăiere a cristalului. După 1600, cristalul boem era aproape la fel de căutat precum cel veneţian de Murano.

Casa dansatoare a fost ridicată între 1992-1996 pentru grupul olandez Nationale Nederlanden (care, între altele, deţine şi ING). Anterior pe acelaşi teren fusese o vilă barocă, monument de arhitectură, care fusese distrusă de bombardierele americane în 1945. Iniţial, arhitectura modernistă deconstructivistă a clădirii a dus la numeroase critici, amplasarea ei între clădiri de tip baroc târziu şi Art Nouveau fiind considerată total neinspirată. Destul de repede, însă, a devenit un reper major al oraşului.

Praga (IV)

Podul Carol IV, după cum îi zice şi numele, a fost construit la porunca împăratului Carol IV de Luxemburg, pentru a înlocui un mai vechi pod, care se prăbuşise cu ocazia unor puternice inundaţii. Construcţia a început în 1347 şi a luat sfârşit în 1402. Până în 1841 a fost singura punte de legătură între cele două maluri ale Vltavei. Praghezii îl numeau Podul de piatră; abia din 1870 a primit oficial numele sub care este cunoscut azi.

Podul are 16 arce, o lungime de 621 de metri şi o lăţime de aproximativ 10 metri. La ambele capele este protejat de turnuri de apărare. De-a lungul timpului, podul a fost afectat de mai multe inundaţii, dar a fost refăcut repede, dat fiind importanţa sa comercială şi strategică. Ultima astfel de catastrofă a avut loc în 1890, când 2 picioare şi trei arce s-au prăvălit în râu. Lucrările de refacere au costat o sumă enormă în epocă şi au durat 2 ani. De asemenea, din timp în timp, a servit şi scopuri "educative", pe el fiind expuse capetele ori alte componente anatomice ale diferiţilor tâlhari sau trădători executaţi în oraş.

După al Doilea Război Mondial, podul a fost încă o dată restaurat şi a fost interzis traficul auto, transformându-l efectiv într-un muzeu în aer liber. În 2002 altă inundaţie a slăbit fundaţia monumentului. Între 2008-2010 au fost întreprinse lucrări de reparaţii şi consolidare, dar într-o manieră atât de neprofesionistă şi cu materiale neconforme, încât UNESCO a ameninţat cu radierea din lista monumentelor protejate. Ca urmare de anul acesta vor începe noi lucrări de restaurare şi este posibil ca podul să fie închis o perioadă. Cei care vă propuneţi să vedeţi Praga, grăbiţi-vă.

Altfel, Podul Carol IV este unul dintre locurile cele mai căutate de turişti, deci este permanent foarte aglomerat. Şi, din câte am citit, foarte frecventat de hoţii de buzunare. Mai ales că eu nu am văzut vreun poliţist pe acolo.

Turnul din Oraşul Vechi - malul estic.

Statuile care împodobesc podul au fost realizate între 1683-1714. În prezent sunt înlocuite de replici, originalele găsindu-se la Muzeul Naţional.

Capătul din Mala Strana (malul de vest).

Biserica Sf. Francisc se găseşte la capătul dinspre oraşul vechi al podului. A fost ridicată între 1679-1685 în stil baroc. A înlocuit o biserică din sec. 13, care fusese avariată de o inundaţie puternică.

La câţiva paşi distanţă este Clementium, unul dintre cele mai mari aşezăminte iezuite din Europa. La origine a fost o mânăstire dominicană, preluată de iezuiţi în 1566 şi transformată într-un colegiu. În 1773 împărăteasa Maria Tereza a trecut clădirile în proprietatea statului, transformându-le în observator astronomic, bibliotecă şi anexe ale universităţii. Şi astăzi Biblioteca Naţională îşi are aici sediul. În cadrul complexului există şi două biserici.

Biserica Sf. Clement a fost construită între 1711-1715 în stil baroc. Astăzi este catedrala Bisericii Greco-Catolice din Cehia.

Sf. Salvator este cea de-a doua biserică. A fost construită tot de iezuiţi, între 1578-1601, în stil baroc timpuriu.

Biserica Sf. Egidiu (Jilji pentru cehi) a fost construită în sec. 14, fiind dedicată unui eremit care a trăit în sudul Franţei, prin sec. 7-8. Din 1625 biserica devine nucleul unei mânăstiri dominicane. La începutul sec. 18 interiorul a fost remodelat în stil baroc.