Podul Carol IV, după cum îi zice şi numele, a fost construit la porunca împăratului Carol IV de Luxemburg, pentru a înlocui un mai vechi pod, care se prăbuşise cu ocazia unor puternice inundaţii. Construcţia a început în 1347 şi a luat sfârşit în 1402. Până în 1841 a fost singura punte de legătură între cele două maluri ale Vltavei. Praghezii îl numeau Podul de piatră; abia din 1870 a primit oficial numele sub care este cunoscut azi.
Podul are 16 arce, o lungime de 621 de metri şi o lăţime de aproximativ 10 metri. La ambele capele este protejat de turnuri de apărare. De-a lungul timpului, podul a fost afectat de mai multe inundaţii, dar a fost refăcut repede, dat fiind importanţa sa comercială şi strategică. Ultima astfel de catastrofă a avut loc în 1890, când 2 picioare şi trei arce s-au prăvălit în râu. Lucrările de refacere au costat o sumă enormă în epocă şi au durat 2 ani. De asemenea, din timp în timp, a servit şi scopuri "educative", pe el fiind expuse capetele ori alte componente anatomice ale diferiţilor tâlhari sau trădători executaţi în oraş.
După al Doilea Război Mondial, podul a fost încă o dată restaurat şi a fost interzis traficul auto, transformându-l efectiv într-un muzeu în aer liber. În 2002 altă inundaţie a slăbit fundaţia monumentului. Între 2008-2010 au fost întreprinse lucrări de reparaţii şi consolidare, dar într-o manieră atât de neprofesionistă şi cu materiale neconforme, încât UNESCO a ameninţat cu radierea din lista monumentelor protejate. Ca urmare de anul acesta vor începe noi lucrări de restaurare şi este posibil ca podul să fie închis o perioadă. Cei care vă propuneţi să vedeţi Praga, grăbiţi-vă.
Altfel, Podul Carol IV este unul dintre locurile cele mai căutate de turişti, deci este permanent foarte aglomerat. Şi, din câte am citit, foarte frecventat de hoţii de buzunare. Mai ales că eu nu am văzut vreun poliţist pe acolo.
Turnul din Oraşul Vechi - malul estic.
Statuile care împodobesc podul au fost realizate între 1683-1714. În prezent sunt înlocuite de replici, originalele găsindu-se la Muzeul Naţional.
Capătul din Mala Strana (malul de vest).
Biserica Sf. Francisc se găseşte la capătul dinspre oraşul vechi al podului. A fost ridicată între 1679-1685 în stil baroc. A înlocuit o biserică din sec. 13, care fusese avariată de o inundaţie puternică.
La câţiva paşi distanţă este Clementium, unul dintre cele mai mari aşezăminte iezuite din Europa. La origine a fost o mânăstire dominicană, preluată de iezuiţi în 1566 şi transformată într-un colegiu. În 1773 împărăteasa Maria Tereza a trecut clădirile în proprietatea statului, transformându-le în observator astronomic, bibliotecă şi anexe ale universităţii. Şi astăzi Biblioteca Naţională îşi are aici sediul. În cadrul complexului există şi două biserici.
Biserica Sf. Clement a fost construită între 1711-1715 în stil baroc. Astăzi este catedrala Bisericii Greco-Catolice din Cehia.
Sf. Salvator este cea de-a doua biserică. A fost construită tot de iezuiţi, între 1578-1601, în stil baroc timpuriu.
Biserica Sf. Egidiu (Jilji pentru cehi) a fost construită în sec. 14, fiind dedicată unui eremit care a trăit în sudul Franţei, prin sec. 7-8. Din 1625 biserica devine nucleul unei mânăstiri dominicane. La începutul sec. 18 interiorul a fost remodelat în stil baroc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu