Abracapocus, piesă în trei acte

Prolog.
Ar trebui să iau o piatră în gură - aşa se zice atunci când faci ceva pentru prima dată - dacă nu chiar o stâncă adultă. De ce? Am fost la vrăjitoare. Mă rog, la bio-energo-terapistă, dar pentru mine tot aia e. Cred în ambele la fel de mult ca în şansele României de a scăpa de corupţie secolul ăsta.
Actul I: Terasă prin centrul vechi.
Ea (zâmbind dulce-dulce peste profiterol): "Pisoi, mâine MERGEM la bio-energo-terapist."
Tu (luând o gură de bere pe uliţa armenească): "UNDE mergem noi mâine?"
Ea: "La bio-energo-terapist. N-ai văzut ce epuizată şi terminată am fost în ultima vreme?" (Adică, fiinţa gingaşă şi sensibilă de lângă tine suferă, iar tu, în loc să observi, te gândeşti la... măgarule!)
Tu (ofensiv): "Unde ai auzit tu de tâmpenia asta?"
Ea (defensivă, către pus botic): "Am vorbit cu fetele într-o pauză, la o ţigară. Şi nu e o tâmpenie, Cornelia a fost şi i-a prins tare bine." (Normal, ce să vorbească fetele la o ţigară? Doar nu despre fotbal sau ţâţele ăleia noi de la registratură, precum sexul tare... nesimţit)
Tu (trăgând de timp): "Şi ce să faci acolo?"
Ea (ca pentru copiii mici): "O să-şi plimbe mâinile peste mine şi o să-mi transmită energie. (0au, o să-l văd pe Harry Potter!) Nu-i aşa că vrei să vii cu mine?"
Tu: "Sigur că vreau." (Chiar vrei. Hitler, Stalin, Mao, ăştia sunt mici copii pe lângă o femeie. Ei te obligau să faci ceva. O femeie se uită lung în ochii tăi, bate lent din gene, ia mutriţa de căţel bleg şi, nu ştiu cum, te face să vrei să faci ceva)
Actul II: Tramvai. Aglomeraţie. 35 de grade la umbră.
Tu (aproape de punctul de fierbere, la propriu şi la figurat), în gând: "Frate, m-a pus dracu să-i promit. Şi tare departe e Ţara lui Oz! Păcat că nu am pantofiorii fermecaţi,băteam de 3 ori din călcâie... (uitându-te pătrat la Ea) Cum nu se topeşte sub duş? Las', că-i prezint eu nota de plată la noapte!"
Ea simte tensiunea din aer. Îţi zâmbeşte galeş.
Actul III: "Cabinetul" bio-energo-alea. Apartament cu trei camere. Una e "camera de lucru", alta e camera de aşteptare, în cea de-a treia probabil locuieşte solomonara.
Tu (după ce ai aşteptat aproape o oră într-o cameră fără aer condiţionat, într-o căldură de 30 de grade, pe un foarte incomod scaun metalic): "Parcă şedinţa era de juma' de oră."
Ea (ieşind veselă din camera care avea aer condiţionat): "Am mai stat niţel de vorbă, e o doamnă foarte drăguţă şi amabilă. Mă simt muuult mai bine. Da' tu nu arăţi aşa de bine. Nu vrei să venim şi mâine la o şedinţă, pentru tine?"
Tu (cu cordul fâlfâind şi cu nervii în batistă): "Nu(uuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!)."

Replică

Întâmplarea face ca apartamentul meu să se afle la etajul întâi, iar fereastra de la cameră să dea către un fel de curticică între trei blocuri. Spaţiu unde, mai ales în serile călduroase se adună cocalarii indigeni la umbră, bere şi seminţe. Seara de azi nu a făcut excepţie de la regulă.
Vra să zică, un grup destul de numeros discutau tacticos între dumnealor. Gagicile într-o parte "Auzi, fată, şi zici că Mariana nu mai e cu Ilie ăla de la piaţă?" Tipii în cealaltă "Ce crezi, bă, că facem diseară? Batem?" La un moment dat, între una şi unul (cuplu, după cum se va vedea mai la vale) izbucneşte scandalul. După mai multe contre verbale de autobază, masculul apelează la un argument definitiv şi usturător. În sensul că îi dă tipei un brânci delicat de s-a cutremurat pământul. Afişând o demnitate princiară, ea îşi dezlipeşte personalitatea rănită (la propriu şi la figurat) de asfalt şi pleacă behăind: "Să vedem cine-ţi mai spală după tine, porcule!" El, făcându-se că se ia după ea: "Ce ai zis, fă? Vrei să zbori înapoi la mă-ta la ţară, în bordei? Găsesc sute ca tine. Curva aia de sor'ta abia aşteaptă să-ţi ia locul." Ea îi replică peste umăr, iuţind pasul: "Soră-mea e la produs în Italia, băă." Apoi, după alţi 2-3 paşi, se opreşte şi i-o trânteşte în faţă: "A fost mai deşteaptă ca mine."

Transalpina

Ce se zice.
Pâi, se zice cum că romanii au construit primii o şosea prin locurile astea, în timpul celui de-al doilea război dacic. Ca unul, care are ceva specializare pe istoria veche a României, nu cred povestea asta. Foarte probabil că şi-or fi mutat ceva trupe uşoare pe acolo, dar atestare de şosea romană peste Parâng nu am auzit să existe.
Se mai zice că ar fi fost pavată cu piatră la ordinele lui Carol II, prin 1935 sau 1938. Posibil, dar mă îndoi sincer că vorbim de toată lungimea ei. Poate până la Rânca sau ceva de genul ăsta. Rexulică mergea, din când în când, la vânătoare, în zonă fiind urşi.
Şi se mai zice că ar fi fost integral asfaltată şi utilizată de germani în IIWW. Nici asta nu cred. Alde nepoţii lui Siegfrid sunt de felul lor destul de pragmatici, mai ales pe timp de război. Ce să facă cu o şosea azvârlită peste munţi? Nu are valoare strategică, decât dacă te baţi pe acolo şi nu permite în niciun caz transporturi grele, la cât de încârcălită este. În plus, la stânga şi la dreapta ei sunt două foarte utilizate şi azi artere: Valea Jiului, respectiv Valea Oltului.
Ce este.
Pâi, precum reiese şi de mai sus, este o şosea. Are vreo 150 km şi leagă Novaci de Sebeş. Traseul trece peste Munţii Parâng, pe care-i traversează de la sud la nord. Intersectează creasta în Pasul Urdele, la 2145 m, ceea ce o face cea mai înaltă şosea alpină din România. Mai înaltă decât Transfăgărăşanul cu vreo 100 m. În opinia mea este, deasemenea, mai frumoasă şi mai spectaculoasă. În general este (sau era, că eu am trecut pe acolo la sfârşitul lui iulie) asfaltă. Au rămas doar câţiva kilometri neasfaltaţi, dar se poate trece cu orice maşină. Altfel, nu este terminată complet. Nu are parapeţi laterali, pământul pare că se mai surpă prin unele locuri, nu e "dungată". Nici acum nu are vreo importanţă în sensul de coridor rutier. Sunt serpentine unde nu poţi lua curba cu un microbuz, darămite cu un tir. Singurul ei scop, de altfel şi anunţat oficial, este cel turistic. Se vorbeşte că de la anul, când va fi gata, va să se introducă şi un fel de taxă de tranzitare, măcar în weekend. Eu găsesc că este o idee excelentă. O astfel de şosea se întreţine greu şi cu bani mulţi.
Una peste alta, este o locaţie fantastică, care se merită văzută. Şi este văzută. Am înţeles că mii de automobile o străbat la sfârşit de săptămână. Mergeţi şi-o vedeţi! Şi cât mai curând, până n-o strică meltenii şi pe asta.
Mai jos sunt câteva fotografii.

Serpentine deasupra staţiunii Rânca

Traseul de creastă al Parângului traversează Transalpina

Trebuie condus cu mare atenţie (mai ales dacă e aglomeraţie) pentru că uneori şoseaua arată aşa...

...sau chiar aşa.