Statuia Libertății este una din emblemele cele mai cunoscute ale New York-ului. Ideea statuii a plecat din Franța, de la un intelectual și om politic liberal, care a dorit ca francezii să ofere yankeilor un monument, care să onoreze independența SUA și proaspăta desființare a sclaviei.
Statuia în sine este rodul cooperării dintre sculptorul Frederic Auguste Bartholdi, care a proiectat învelișul de cupru (statuia propriu-zisă, de) și inginerul Gustave Eiffel, care a realizat eșafodajul interior din grinzi de oțel. Banii pentru statuie au fost strânși din donații din partea cetățenilor francezi. Părțile componente au fost aduse separat și montate în America. Piedestalul a fost construit local, din bani donați de americani, newyorkezi cu precădere. Monumentul - denumit Libertatea luminând Lumea - a fost oficial inaugurat la 28 octombrie 1886.
Se găsește pe o insulă la sud de Manhattan, numita la vremea respectivă Insula Bedloe, dar redenumită ulterior Insula Libertății (cum altfel?). Din 1984 a fost înscrisă pe lista monumentelor UNESCO. Accesul se face cu ferry boat-ul din Battery Park. Se poate urca în interior, dar nu este ieftin și nu am manifestat dorința; o vezi mai bine din afară. Insula are un parc și o esplanadă, tonete cu chestii de mâncat și de băut și un muzeu dedicat ridicării statuii.
Insula Ellis este un alt loc de vizitat în Portul New York, dacă tot te sui pe ferry. Se găsește mai puțin de 1 km mai la nord de Insula Libertății. Spre deosebire de ultima, Elis este și legată de continent (mai exact de New Jersey) printr-un pod. Also, se poate ajunge aici și pe șosea, dar este mult de ocolit. Numele îi vine de la Samuel Ellis, un afacerist de origine irlandeză, care a cumpărat insula în 1774.
Ulterior, insula a trecut în proprietatea orașului, dar, în 1794, municipalitatea a cedat-o guvernului, care a construit aici un fort dotat cu o baterie de tunuri pentru protecția New York-ului. În lipsă de conflicte, fondurile pentru fort au fost în scurt timp reduse. În prima jumătate a sec. 19 pe insulă se găseau ceva magazii de materiale și muniții, păzite de o mică garnizoană. Fortul a cunoscut un scurt reviriment în timpul Războiului Civil dintre statele sudiste, sclavagiste, și cele nordiste. După care a decăzut iarăși.
În 1890 fortul a fost desființat, instalațiile militare demolate, guvernul federal înființând aici un punct pentru înregistrarea imigranților. Pentru acomodarea acestora, au fost construite clădiri-dormitor, un spital, o clădire pentru inspecții și birouri, etc. Pe măsură ce numărul imigranților a crescut, la fel s-a întâmplat și cu suprafața insulei, care a fost triplată prin adăugarea de roci și pământ.
La începutul anilor '20 guvernul SUA a decis reducerea masivă a cotelor de emigrare, precum și organizarea înregistrărilor și a vizitelor medicale direct la bordul navelor. Pe insulă, în majoritate, au ajuns doar cei care, din varii motive, urmau să fie deportați înapoi în țările de origine. Centrul a fost închis definitiv în 1954, fiind înlocuit cu instituții mai adecvate, înființate pe continent. Peste 15 milioane de imigranți au fost procesați aici, înainte de a se stabili în America.
Azi insula este o destinație turistică, clădirea principală fiind transformată în muzeu.
One World Trade Center este clădirea principală a noului World Trade Center. Vechiul complex, care a fost ținta atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, a fost demolat. Inițial, WTC avea 7 zgârie-nori, inclusiv Gemenii. În prezent, complexul este în curs de reconstruire, după un proiect nou. Ar trebui să existe 6 noi zgârie-nori, din care numai 4 sunt finalizați. Cu cei 541 de metri ai săi, OWTC este cea mai înaltă clădire din SUA și a șaptea din lume. A fost construită între 2006-2014. Înălțimea în picioare (unitatea de măsură încă folosită de yankei - vin cam 3 picioare la metru), adică 1776, este o trimitere deliberată la anul obținerii independenței SUA.



























Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu