Budeşti este satul reşedinţă al comunei omonime. Este situat în judeţul Maramureş, la poalele Munţilor Gutâi, pe apa Cosăului, la vreo 30 km de Sighetul Marmaţiei. Satul este una dintre aşezările cele mai vechi din Maramureşul istoric, fiind atestat pentru prima dată într-o dipomă dată de regele maghiar Ludovic cel Mare (de Anjou) în 1361 (şi, evident, datând lejer anterior numitei diplome). La vremea respectivă, Budeşti era parte a unui cnezat românesc întins pe valea râului mai sus pomenit.
Biserica despre care facem vorbire a fost ridicată în 1643 - conform tradiţiei locale - şi a fost construită integral din lemn - inclusiv cuiele. Este situată pe o mică colină, ce străjuieşte centrul localităţii, şi este înconjurată de un mic cimitir. Budeşti trebuie să fi fost o comunitate înfloritoare prin sec. 17, de vreme ce localnicii şi-au propus şi şi-au permis edificarea celei mai mari biserici de lemn din Maramureş (mă refer, evident, la bisericile istorice, nu la cele moderne). Lăcaşul are 18 metri lungime şi 8 lăţime şi este acoperit cu şindrilă. Turla se ridică la 26 de metri, iar fleşa centrală este înconjurată de patru mici turnuleţe. Acest tip de ancadrament este, pe cât se pare, unic pentru zona Maramureşului. În restul Ardealului este mai des întâlnit şi arată existenţa unei comunităţi rurale ce se bucura de o însemnată autonomie internă, în special în plan juridic. Aşa numitul Sfat al bătrânilor era îndrituit să decidă în diferitele probleme interne ale comunităţii, inclusiv să pronunţe condamnări la moarte.
Pictura murală de la interior a fost executată în anul 1762 în stilul caracteristic bisericilor de lemn maramureşene. Autor a fost Alexandru Ponehalschi, unul dintre cei mai importanţi şi prolifici pictori de biserici din Maramureşul sec. 18 (după nume e posibil să fi fost de origine poloneză, ori, mai degrabă, ruteană). Pe pereţii bisericii pot fi admirate şi o serie de icoane pe lemn din sec. 17-18 (probabil unele din ele sunt şi mai vechi), o parte a acestora fiind opera aceluiaşi A.P. Din păcate, o parte a frescei s-a pierdut. Iar ceea ce s-a păstrat are porţiuni unde pictura este destul de deteriorată.
Vechimea, importanţa, arhitectura şi fresca interioară au făcut ca Biserica Sf. Nicolae din Budeşti Josani să fie trecută pe lista monumentelor UNESCO în anul 1999.
Conform legendei locale cămaşa de zale şi coiful păstrate în biserică ar fi aparţinut celebrului Pintea Viteazul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu