Vicenza (III)

Biserica San Lorenzo a fost construită în stil gotic, între 1280-1341, peste un lăcaş de cult mai vechi. De la început a fost încorporată unei mânăstiri franciscane. Portalul principal a fost sculptat de Andriolo de Santi între 1342-1344. Cele patru sarcofage ce încadrează intrarea aparţin unor personalităţi locale din sec. 13-14.

În sec. 15-17 i s-au adus unele modifică, în special în ceea ce priveşte decoraţia interioară. În timpul lui Napoleon franciscanii au fost alungaţi, iar mânăstirea a fost transformată mai întâi în spital militar, apoi în cazarmă. În 1836 consiliul local a cumpărat edificiul şi a început restaurarea sa. Alte renovări au avut loc la începutul anilor 1900 şi după Primul Război Mondial. În 1927 a fost retrocedată ordinului franciscan, care o administrează şi în prezent.

Altarul principal (sec. 15).

Monumente funerarea ale familiei Porto, una dintre familiile nobiliare cele mai importante din Vicenza. Primul din stânga este atribuit lui Palladio.

Picturi de Francesco Pittoni (aprox. 1700), pictor veneţian al Barocului târziu.

Moumentul funerar al lui Giambattista da Porto, prefect general al Republicii veneţiene şi guvernator al Cretei, mort în 1661.

Altarul familiei Piovene - sec. 17.

Fecioara cu Pruncul şi sfinţii Sebastian şi Anton abatele, anonim lombard, 1475-1480.

Altarul familiei Pojana, sec. 15-16.

Capela Sf. Francisc.

Sarcofagul lui Guglielmo Pagello (1362).

Monumentul funerar al Isabelei Alidosio (1571).

Capela Madonnei.

Altarul capelei - Fecioara cu Pruncul şi sfinţii Petru şi Paul, anonim veneţian, sec. 15.

Monumentul funerar al lui Bartolomeo da Porto (înc. sec. 15) şi resturi ale frescelor realizate de Bartolomeo Montagna, important pictor renascentist din Veneto.

Frescă de Montagna, înc. sec. 15.

Portalul de la intrarea în sacristie.

Fecioara cu Pruncul şi sfinţi, anonim veneţian, sec. 15.

Altarul Sf. Anton, sec. 16-17.

Fresca de sec. 15.

Monumentul funerar al lui Vincenzo Scamozzi, arhitect, elev al lui Palladio.

Claustrul mânăstirii.

Biserica Santa Corona a fost ridicată în sec. 13 în stil gotic, pentru a adăposti un spin din coroana purtată de Iisus, donat de regele francez Ludovic IX cel Sfânt. În jurul bisericii a fost ridicată o mânăstire dominicană. În sec. 15 arhitectul Lorenzo da Bologna a refăcut parţial interiorul bisericii în stil renascentist şi a construit mai multe capele laterale.

În perioada napoleoniană dominicanii au fost alungaţi, iar mânăstirea transformată în cazarmă. Călugării au revenit după 1812. Pe parcursul sec. 19 au avut loc unele lucrări de restaurare. La 14 mai 1944 un raid aerian american a dărâmat aproape în întregime claustrul mânăstirii - care este încă în restaurare.

Astăzi fosta mânăstire adăposteşte muzeul de arheologie al oraşului.

Absida altarului principal.

Altarul a fost realizat între 1670-1671 din marmură albă şi intarsii de marmură colorată, lapis lazuli, coral şi diferite pietre semipreţioase.

Stranele de lemn cu intarsii au fost realizate la sfârşitul sec. 15.

Capela Rosariului a fost realizată în 1571, după victoria navală de la Lepanto repurtată de o flotă creştină, formată majoritar din nave veneţiene, asupra flotei otomane.

Altarul Garzadori. Pictura altarului, Botezul lui Cristos, a fost pictată de Giovanni Bellini între 1501-1502.

Altarul Sf. Petru Martirul, sec. 17-18.

Capela Sf. Vincenzo Ferreri - sec. 18.

Capela Sfinţii Petru şi Paul. Fresce de Michelino da Besozzo (începutul sec. 15); pictura altarului de Giovanni Battista Pittoni (1718).

Capela spinului sacru - sec. 13-15.

Capela Sf. Raimond - sec. 17.

Capela Sf. Iosif. Adoraţia Magilor - pictura altarului este opera lui Veronese (1573).

Altarul Sf. Maria a milostivirii. Pictură de Lorenzo Veneziano, a doua jumătate a sec. 14.

Altarul Porto Pagello. Pictura altarului a fost realizată de Bartolomeo Montagna (cca. 1514-1515).
Sub piatra altarului este înmormântat nobilul vicentin Luigi da Porto, din al cărui roman s-a inspirat Shakespeare când a scris "Romeo şi Julieta".

Frescă de sec. 15.

Santa Maria de Monte Berico este o biserică situată pe o colină la sud de oraş. A fost construită în 1435 pe locul unde a avut loc una din apariţiile Fecioarei - de fapt două, în 1426 şi 1428. Preacurata s-a arătat unui ţăran şi i-a spus că ciuma ce bântuia în Veneto va înceta, dacă o biserică va fi ridicată pe colină. Ceea ce s-a şi întâmplat. Pentru care motiv basilica de pe Monte Berico este unul dintre sanctuarele cele mai importante ale cultului Mariei. Biserica iniţială, din sec. 15, ridicată în stil gotic, a fost refăcută în sec. 16-17 în stil baroc.