Toscana

Este o regiune a Italiei, la nord de Roma, cândva inima civilizaţiei etrusce (până când romanii i-au cucerit şi asimilat pe etrusci). Are capitala la Florenţa, cam 23.000 km pătraţi şi o populaţie nativă de vreo 4 milioane de locuitori. Şi zic "nativă", pentru că nu pun la socoteală numeroşii turişti - numai Florenţa singură are peste 2 milioane de vizitatori anual.

Are o formă oarecum de triunghi dreptunghic, ipotenuza fiind linia ţărmului de la Marea Tireniană - există şi un Arhipeleag Toscan format din şapte insule mai mari şi câteva zeci de insuliţe (cea mai cunoscută este Elba, cea care a devenit loc de exil temporar pentru Napoleon).

Este caracterizată, în mare parte, printr-un relief deluros. Are şi ceva munţi, unele ramuri ale Apeninilor, care în partea de nord a regiunii bat spre 2000 de metri. Doar o mică parte este compusă din câmpii, mai ales de-a lungul râului Arno. În general este vorba de dealuri nu foarte înalte, cu pante line, foarte pretabile pentru agricultură. Principalele culturi sunt formate de grâu, măslini, floarea soarelui şi viţă de vie (din Toscana provin unele dintre cele mai celebre vinuri ale Italiei - cele de Chianti, Montalcino şi Montepulciano).

Peste tot locul admiri pitoreştile imagini cu vile ori ferme situate pe aceste dealuri, înconjurate de vii şi / sau măslini şi cu drumuri de pământ mărginite de chiparoşi. Apropos, în afară de drumurile principale, care sunt asfaltate, cele care leagă aşezările peste dealuri, ori facilitează accesul la zisele ferme, sunt din pământ (dar bine realizate, nu vezi gropi pe ele). Nu din sărăcie, ori lene, ci pentru valoarea estetică şi culturală. În sudul Toscanei, aproximativ între Siena şi Montepulciano, se întinde Val d'Orcia. Valea este declarată integral monument UNESCO. Pe cale de consecinţă, aici sunt o groază de restricţii - nu e voie să asfaltezi, în afara drumurilor naţionale, nu poţi planta culturi, altele decât cele tradiţionale, nu e voie cu lucrări moderne de infrastructură vizibile (conducte, gen), trebuie strict respectată arhitectura tradiţională, inclusiv la clădirile recente, etc. Şi nu doar linia arhitectonică e problema. Nu sunt permise termopanele, culorile pastel pe pereţi, acoperişurile din tablă, panourile solare, cablurile aeriene de orice fel (în oraşe), aparatele de aer condiţionat - cel puţin nu la vedere - şi altele asemenea.

De asemenea peste tot locul sunt frumoase orăşele medievale, fortificate, presărate pe vârfurile dealurilor. Din agricultură, comerţ, meşteşuguri şi bănci, oraşele toscane au devenit foarte bogate. Această bogăţie a fost revărsată cu asupra de măsură în proiecte edilitare, palate, construcţii religioase, artă şi cultură. De exemplu, familia Medici, care a dominat Florenţa, a cheltuit între 1434-1471, din banii proprii, în echivalent actual, peste 450 de milioane de euro în lucrări urbane, artă, cultură şi sănătate publică. Iar Medici au dominat oraşul încă două secole, timp în care au continuat să pompeze bani din averea proprie. La fel au făcut, evident, şi celelalte mari familii burgheze.

Şi nu mă refer doar la marile oraşe, precum Florenţa, Pisa, Siena, Luca, Pistoia, ci inclusiv la acele orăşele din vârf de deal. Interesul arătat pentru estetic, pentru dezbaterea noilor idei, precum şi organizarea oraşelor în "comune" - entităţi independente, autoguvernate, locuite de oameni liberi, au condus la naşterea în această regiune a unuia dintre marile curente ale artei europene - Renaşterea italiană, precum şi a celui mai important curent literar şi de gândire din perioada medievală - Umanismul. Ambele au jucat un rol covârşitor în evoluţia ce a avut ca rezultat naşterea societăţii moderne.

Pe scurt, Toscana e o minunăţie, unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ, după umila mea opinie.

După cum ziceam, în partea de nord a Toscanei sunt nişte munţi destul de impozanţi. Ceea ce face diferiţi munţii de aici de restul Apeninilor sunt depozitele masive de marmură de cea mai bună calitate. Iar cele mai renumite cariere de marmură erau la Carrara.

Capela Fecioarei din Vitaleta este un mic edificiu religios ridicat pe un câmp lângă satul Vitaleta din Val d'Orcia. A fost construită în perioada Renaşterii târzii - menţionată documentar pentru prima dată în 1590. Azi e proprietate privată şi se găseşte pe lista monumentelor UNESCO.

Băile Saturnia se găsesc în apropierea localităţii omonime. Sunt rezultatul mai multor izvoare cu apă termală sulfuroasă. Apa cade într-o cascadă (Cascada Morii) peste mai multe bazine din calcar formate natural. Accesul la apă este gratuit, duşurile şi vestiarele - nu.