Florenţa (8)

Palazzo Vecchio sau Palazzo della Signoria sau Palazzo dei Priori a fost primăria medievală a Florenţei. Aici îşi avea sediul magistratul suprem al Republicii florentine numit gonfaloniere. Prima variantă a edificiului a fost construită la începutul sec. 14 în stil gotic, după un proiect de Arnolfo di Cambio. În secolul următor îi vor fi aduse unele adăugiri, arhitectul implicat fiind Michelozzo. Alte modificări au fost efectuate după 1540, din ordinului marelui duce Cosimo I de Medici. În ciuda lucrărilor de modernizare, curând marii duci şi-au mutat sediul la Palazzo Pitti. Ocazie, cu care Palatul Signoriei capătă denumirea de Palatul Vechi. Totuşi Palazzo Vecchio a rămas sediul administraţiei Marelui Ducat al Toscanei şi a servit la cazarea oaspeţilor de seamă. În prezent cea mai mare partea a sa este muzeu, iar o aripă adăposteşte sediul primăriei şi al consiliului local.

Curtea interioară.

Sala celor 500 era sala de adunare a Marelui Consiliu. Frescele e pe pereţi şi tavan sunt pictate de Giorgio Vasari.

Capela.

Sala de audienţe.

Tavanul este din lemn sculptat şi acoperit cu foiţă de aur.

Sala crinilor.

Sala hărţilor.

Loggia dei Lanzi se găseşte în Piaţa Signoriei, alături de Palazzo Vecchio. A fost construită între 1376-1382 pentru a adăposti adunări ale cetăţenilor şi ceremonii publice. Acum aici sunt expuse o serie de sculpturi, atât din perioada romană, cât şi opere din sec. 16.

Perseu, Benvenuto Cellini (1545-1554).

Răirea sabinelor, Giambologna (1582).

Mânăstirea San Marco a fost întemeiată în sec. 12 de către ordinul monahal benedictin. În sec. 15 a fost reconstruită integral cu banii Medicilor şi de către arhitectul lor preferat, Michelozzo. După care a fost atribuită ordinului dominican. În această mânăstire şi-au avut lăcaşul doi celebri călugări dominicani. Unul este Beato Angelico, unul din marii pictori ai Renaşterii timpurii (Beato, pentru că a fost beatificat în 1982). Celălalt este Fra Savonarola, celebru pentru profeţiile sale apocaliptice şi predicile pentru revenirea la valorile creştinismului originar. Pentru un timp a fost conducătorul de fapt al Republicii florentine şi, fiind cam extremist de felul lui, a iniţiat aşa-zisele "ruguri ale vanităţii" în care au fost arse mobile, haine şi tapiserii scumpe, bijuterii, dar şi scrieri preţioase "păgâne" şi opere de artă care nu aveau subiect religios. Crescându-i egoul, s-a văzut un fel de reformator al Bisericii şi a atacat Vaticanul pentru lăcomie şi imoralitate (chestii altfel reale). Papa Alexandru VI Borgia l-a declarat eretic şi excomunicat, iar curând şi florentinii s-au săturat de viaţa pioasă la care fuseseră obligaţi. Pe cale de consecinţă, în 1498 a fost ars pe rug în Piaţa Senioriei.

Biserica este încă activă, dar chiliile mânăstirii au fost transformate în muzeu. Frescele cloaşterului datează din sec. 16. Majoritatea operelor expuse sunt, evident, picturi realizate de Beato Angelico.

Naşterea lui Ioan Botezătorul, Beato Angelico (1435).

Judecata de apoi, Beato Angelico (cca. 1430).

Fecioara cu Pruncul, Beato Angelico (cca. 1433).

Coborârea de pe cruce, Beato Angelico (cca. 1432).

Crucificarea, Beato Angelico (cca. 1441-1442).

Biblioteca mânăstirii.

Vopseluri folosite de miniaturiştii medievali.

Şcoala lui Albert cel Mare, Zanobi Strozzi (c. 1450).

Chiliile sunt decorate cu fresce pictate de Beato Angelico şi ucenicii săi (între alţii viitorul maestru renascentist Benozzo Gozzoli).

Chilia lui Savonarola.

Cina cea de taină, Domenico Ghirlandaio (sfârşitul sec. 15).

Inscripţie care indică locul unde a fost ars pe rug Savonarola.