Viena (4)

Palatul Belvedere este un complex ce constă în două palate baroce (Belvedere de Sus și Belvedere de Jos), precum și din alte clădiri și un parc pe măsură. Terenul pe care a fost ridicat complexul, situat binișor în afara Vienei de atunci, este în pantă, de unde și numele celor două palate. Proprietarul era prințul Eugeniu de Savoia, probabil cel mai mare geniu militar al momentului, care adusese Habsburgilor numeroase victorii și care a primit în schimb recompense considerabile. Prințul are și în centrul orașului un palat baroc, absolut fabulos. Din păcate, acesta din urmă nu mai poate fi vizitat, acolo stabilindu-se sediul Ministerului de Finanțe austriac.

Belvedere de Jos a fost construit între 1712-1716. Lucrările la Belvedere de Sus s-au derulat între 1717-1723, acesta din urmă fiind mai somptuos și mai mare decât prima construcție. După moartea lui Eugeniu de Savoia (care nu a avut urmași), proprietatea a revenit unei nepoate de frate. Aceasta nu a binevoit să se înhame la complicata administrare a palatelor, vânzându-le împărătesei Maria Tereza. Cum, însă, casa imperială avea și alte palate în Viena și în împrejurimi, Belvedere a fost, în cea mai mare parte a timpului neutilizat. În 1770, cu ocazia nunții viitorului rege al Franței, Ludovic XVI, cu prințesa Maria Antoaneta (fiica Mariei Tereza), un bal cu adevărat imperial a fost organizat aici. În anii următori, împăratul Iosif II a organizat în Belvedere de Sus un muzeu de artă, care adăpostea o partea a colecțiilor imperiale. Pe la începutul sec. 19, și celălalt palat a devenit muzeu.

În 1891 a fost inaugurat Muzeul de Istorie a Artei din centrul Vienei, astfel că Belvedere a încetat să mai fie deschis publicului, devenind reședința moștenitorului prezumtiv al Austro-Ungariei, Franz Ferdinand (cel care va fi asasinat la Sarajevo în 1914). Noul locatar s-a mulțumit, totuși, doar cu partea de sus a complexului, iar Belvedere de Jos a deschis o expoziție de artă modernă.

După 1918, când Austria a devenit republică, palatele au fost naționalizate, transformate în muzeu și reorganizate. În al Doilea Război Mondial ambele palate au fost avariate de bombardamentele aliate. După 1945 au fost restaurate și redeschise. Azi palatul de sus adăpostește o colecție de artă din perioada Renașterii până în prezent, iar cel de jos artă germană medievală și diferite colecții temporare. Un bilet combinat pentru ambele palate costă 22 de euro și, ca la Schonnbrun, are ore fixe de intrare.
Belvedere de Sus

Altarul Znaimer - sculptură în lemn policromă (c. 1445).

Scene biblice, anonim austriac (c. 1435).

Crucificarea, Conrad Laib (1449). Artist austriac al Renașterii timpurii.

Căsătoria fecioarei, Michael Pacher (c. 1497). Pictor renascentist din zona Tirolului.

Sculpturi din diferite biserici vieneze - sec. 14.

Lacul Konigsee, Adalbert Stifter (1837). Pictor austriac, reprezentant important al curentului Biedermeier.

Primăvara în Prater, Tina Blau (1882). Artistă austriacă specializată în peisaje.

Pajiște cu sparcetă, Theodor von Hormann (1893). Pictor peisagist austriac.

Sala de marmură.

Rebeca la fântână, Johann Georg Platzer (c. 1735). Pictor austriac, maestru al curentului rococo.

Petrecere câmpenească, Franz Christoph Janneck (c. 1740). Pictor austriac al barocului târziu.

Natură moartă cu flori, Eugene Delacroix (1834). Pictor francez, liderul curentului romantic.

Fată citind, Franz Eybl (1850). Unul din cei mai prolifici și mai importanți pictori austrieci din sec. 19.

Baroneasa Maria Vesque von Puttlingen, Friedrich von Amerling (1832). Unul dintre cei mai importanți portretiști austrieci din sec. 19.

Împărăteasa Elisabeta, Georg Martin Ignaz Raab (1874). Alt portretist de seamă, unul din pictorii Curții imperiale.

Primăvara în pădurile Vienei, Ferdinand Georg Waldmuller (1864). Unul din cei mai importanți pictori austrieci biedermeier.

Piață în Cairo, Leopold Carl Muller (1878). Pictor austriac specializat în scene cotidiene din Orient.

Grădină cu floarea soarelui, Gustav Klimt (1907). Pictor simbolist austriac, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentului Secession.

Sărutul lui Klimt (c. 1907-1908) este piesa de rezistență a colecției de artă din palatul de sus.

Patru copaci, Egon Schiele (1917). Pictor austriac, unul dintre artiștii reprezentativi în plan mondial ai începutului sec. 20. A fost elevul lui Klimt.

Pictorul Carl Moll, Oskar Kokoschka (1913). Artist austriac, unul din cei mai importanți reprezentanți ai expresionismului.

Alee în grădina artistului din Giverny, Claude Monet (1902). Pictor francez, unul din fondatorii curentului impresionist.

Rinaldo și Armida, Alfred Wickenburg (1923).

Lacuri montane, Herbert Bayer (1948).

Spațiu liber, Wolfgang Paalen (1941).

Alb pe albastru și roșu, Frantișek Kupka (1934).