cautatorul: Zagreb (I)

Este capitala și cel mai mare oraș al Croației, având o populație de vreo 800 de mii de locuitori. Se găsește în partea de nord, nord-vest a țări, pe malurile râului Sava.

Cea mai veche așezare, situată aproximativ pe locul orașului modern, a fost întemeiată de romani în sec. 1 d.Hr. Se numea Andautonia și a dispărut din documente prin sec. 5 d.Hr. Se bănuiește că ar fi fost distrusă în urma unui atac al unei populații migratoare - cel mai probabil al hunilor.

În secolele următoare aici au existat mai multe mici așezări rurale. Abia la sfârșitul sec. 11 este din nou menționată aici o locuire importantă. Pentru a fi mai exacți, existau două orășele: Kaptol și Gradec (azi cartiere vecine). În Kaptol, în anul 1094, regele maghiar Ladislau I a întemeiat o dioceză catolică și a ridicat prima catedrală a orașului. Din acel moment Kaptol a fost mai mult un centru bisericesc, în timp ce Gradec adăpostea populație laică - negustori, meșteșugari, etc. Cele două așezări au rămas separate timp de secole.

În sec. 12 episcopia a început să fie pomenită în documente drept Episcopia de Zagrab (în 1134). Acest nume, despre a cărui origine există mai multe teorii, a fost asociat cu târgul din jurul catedralei (deci Kaptol). Forma actuală - Zagreb - este atestată pentru prima oară în 1689.

Cealaltă așezare, Gradec, a cunoscut o dezvoltare substanțială (în ciuda distrugerilor cauzate de marea invazie mongolă din 1241). În 1242 regele Ungariei Bela IV i-a acordat statutul de oraș regal liber. Gradec s-a extins, noi edificii au fost înălțate și o centură de ziduri a fost construită în sec. 13.

Întreaga regiune (ca și restul regatului medieval al Croației) s-a găsit de la sfârșitul sec. 11 sub stăpânire maghiară - ultimul rege croat a murit fără urmaș, iar cel mai apropiat moștenitor (prin jocul alianțelor matrimoniale) s-a dovedit a fi regele Ungariei. Croația și-a păstrat o autonomie internă, fiind condusă de un ban numit de rege. În perioada sec. 15-16, Regatul maghiar s-a găsit într-un conflict aproape continuu cu Imperiul otoman. Din cauza amenințării turcești, atât Gradec, cât și Kaptol au fost înconjurate de noi fortificații. Deși cele două așezări erau în continuare separate, sistemele de apărare au fost integrate, pentru un efect strategic mai bun.

După ce Soliman Magnificul face arșice armata maghiară (cu rege cu tot) la Mohacs și transformă o parte a Ungariei în pașalâc, regiunea de nord a Croației trece în posesia Imperiului Habsburgic. Sec. 17 aduce cu sine o perioadă de dezvoltare economică și demografică. Croatia habsburgică și-a păstrat un grad de autonomie internă, având un ban și un parlament local - ambele instituții cu sediul în Gradec. Aici se vor construi o seamă de clădiri baroce și va fi întemeiată o instituție de învățământ superior datorată călugărilor iezuiți. Pe de altă parte, în sec. 18 mai multe incendii și epidemii de ciumă au contribuit la un oarecare declin al celor două așezări.

În a doua jumătate a sec. 19 se înregistrează o altă perioadă de dezvoltare. În 1851 Gradec, Kaptol și ceva sate din jur au fost, pentru prima dată, unificate într-un oraș unic, cu numele Zagreb. În această perioadă este constituit Orașul de Jos (cele două târguri medievale formau Orașul de Sus). Aici sunt ridicate noi edificii și sunt introduse o serie de utilități moderne, precum canalizare și apă curentă, gaze și tramvai. De asemenea sunt înființate o universitate, o sală de concerte, teatrul național. Cutremurul din 1880 a răvășit bine orașul, dar în deceniile următoare procesul de creștere economică a fost reluat.

După Primul Război Mondial, imperiul Habsburgilor a rămas doar în cărțile de istorie. Croația devine parte a Regatului Sârbo-Croato-Sloven, rebotezat ulterior Iugoslavia. Noul stat era destul de artificial și nu toată lumea îl dorea (mai ales că dinastia era sârbă, deci toate instituțiile centrale erau dominate de sârbi). Ca urmare în Croația ia naștere o grupare extremistă, foarte asemănătoare cu legionarii noștri, numită Ustașa. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ustașii, cu sprijinul Germaniei naziste și al Italiei fasciste, au creat un stat croat "independent", un fel de Croația Mare - un stat marionetă în realitate. Zagreb a devenit capitala acestui stat efemer. După război Iugoslavia a fost refăcută sub forma unei republici federale comuniste, condusă de Iosip Broz Tito, care, culmea!, era pe jumătate croat (și pe jumătate sloven).

La sfârșitul anilor '80 regimurile comuniste europene s-au prăbușit. Slovenia, Croația și Bosnia-Herțegovina au părăsit Federația iugoslavă, în urma unor războaie civile. În timpul războiului croat de independență din 1991-1995, Zagrebul a fost bombardat în câteva rânduri de trupele federale. După obținerea independenței capitala intră într-o nouă etapă de dezvoltare. După 2005 începe un amplu program de renovare a părții istorice a orașului. Din păcate, în 22 martie anul acesta (da, în 2020 adică), are loc un nou cutremur care a produs o serie de stricăciuni în zona veche - inclusiv catedrala (care în vara lui 2019 încă era în restaurare) a fost avariată.