Ca să justifice ţopăiala stupidă şi inutilă a lui Geoană, alde Hrebenciuc arunca, acum o lună, o scuză penibilă cu aromă de deraiere mintală. Pe cât se pare, Băse s-ar fi folosit de "flacăra violetă", care, fiind şi joi (oare în alte zile nu mai funcţionează?), l-a făcut pe Mirciulică să se piardă şi să rămână fără verb.
Trecut-au zilele şi toţi am uitat elucubraţia. La urma urmei, politicienii noştri spun o groază de tâmpenii, chit că una la fel de mare nu am mai auzit de mult. Ei bine, de 2 zile, subiectul e iar la modă. Şi încă reluat de mulţi alţi membri marcanţi ai PSD, în frunte cu împricinatul (susţinut şi de consoartă). Bănicioiu, parlamentar pesedist şi o inteligenţă "remarcabilă", un clovn sinistru altfel, dar cu multe prezenţe televizate, vrea chiar să se instituie o comisie parlamentară de anchetă pe tema asta (din nou, Iliescu a rămas lucid şi l-a luat peste picior pe prostănac). Bine că nu a propus scoaterea culorii violet în afara legii, sub pedeapsa cu moartea.
În loc să li se spună în faţă că ar trebui să se caute la mansardă şi să se treacă repede peste subiect, toată lumea a început să dezbată. Chiar acum, pe Realitatea Tv se încearcă explicarea "ştiinţifică", iar un nene, "ezoterist" de meserie, se beşică pentru că "flacăra violetă" este luată în râs. Din păcate, nu prea e de râs. Geoană e al doilea om în stat şi va conduce ţara în lipsa preşedintelui. Cum să laşi la conducere un om cu creierii pe moaţe? Poate, pe lângă legea controlului averilor demnitarilor, ar trebui adoptată şi legea controlului condiţiei psihice a demnitarilor. Eventual, să se instaleze un câmp de forţă împotriva atacurilor energetice. Special pentru geonel. Hai, că se poate, am văzut eu într-un film.
luni, 18 ianuarie 2010
duminică, 17 ianuarie 2010
Jurnal de călătorie
Capitolul 2. Castraveciori, cefe groase lipsă şi turism civilizat.
Prin iulie astă vară ne-am decis câţiva prieteni să ascultăm sfatul unor veterani şi să mergem la mare în Bulgaria. Şi cum ştiam că mulţi români fac la fel, şi cum ştiam şi că mulţi turişti români sunt nişte pantofari de factură joasă, am decis să nu mergem la Nisipuri sau Balcic sau Albena. Am ales, în schimb, Nessebar. Care-i mai jos pe coastă, cam 120 km mai la sud de Balcic.
Nessebar a fost, la început, un fel de aşezare tracă. Apoi, prin sec. VI î. Chr., au venit grecii, care au întemeiat o colonie, Messembria. În timp, oraşul a făcut parte din uniunea polisurilor greceşti de la Marea Neagră, din Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Ţaratul Bulgar, Imperiul Otoman. Parte a Bulgariei moderne din 1895.
Cetatea medievală este situată pe o insulă, legată în timpurile moderne de ţărm printr-un dig. S-a păstrat bine, deşi marea a "mâncat" din insulă şi o bună parte din zidurile de apărare sunt acum sub apă. Casele au 2 niveluri, parterul din piatră, etajul din lemn şi au aspectul a 2 cuburi puse unul peste altul în răspăr. Sunt şi multe biserici, unele ruine, altele conservate, din sec. X-XVII. Într-una din ele este o expoziţie de mozaicuri. Cetatea este curată, bine întreţinută şi plină de turişti străini. Aduce, pe undeva, cu Sighişoara, deşi nu are acelaşi farmec.
Staţiunea este, de asemenea, curată şi plină de turişti străini. Nemţălăi cu precădere. Şi arată binişor dpdv estetic. Chiar şi hotelurile din perioada comunită arată mult mai bine decât blocurile alea de muncitori nefamilişti de la Mamaia. Servirea este foarte bună, porţiile mari. Preţurile nu sunt prea mici. Se cam pupă cu cele de pe litoralul românesc, dar măcar aici se merită. Berea era foarte ieftină, 2 lei o halbă (de jumate, nu 400 ml ca la noi). Cât despre hotel, 3 stele, cameră dotată cu de toate, curăţenie zilnică, mic dejun "all you can eat buffet", acces gratuit la picină, pentru 25 de euro (50 de leva) per cameră, per noapte. Drept, hotelul nu era pe plajă, ci la vreo 5 minute de mers pe jos. Şi că veni vorba, plaja era curată, fără nici măcar un muc de ţigară şi fără alge, nivelată, cu spaţii pentru jocuri (acolo nu vei primi niciodată o minge în cap tocmai când sorbi din bere), cu duşuri şi vestiare. Fără vânzători ambulanţi şi fără manele date tare. Şi, cel mai important, fără românaşi. Nu cred că am văzut mai mult de 2 duzini tot sejurul (deşi altă lume mi-a povestit că nu a fost la fel de norocoasă).
Cetatea văzută din staţiune
Zidurile cetăţii medievale
Sculpturi în nisip la Burgas
Prin iulie astă vară ne-am decis câţiva prieteni să ascultăm sfatul unor veterani şi să mergem la mare în Bulgaria. Şi cum ştiam că mulţi români fac la fel, şi cum ştiam şi că mulţi turişti români sunt nişte pantofari de factură joasă, am decis să nu mergem la Nisipuri sau Balcic sau Albena. Am ales, în schimb, Nessebar. Care-i mai jos pe coastă, cam 120 km mai la sud de Balcic.
Nessebar a fost, la început, un fel de aşezare tracă. Apoi, prin sec. VI î. Chr., au venit grecii, care au întemeiat o colonie, Messembria. În timp, oraşul a făcut parte din uniunea polisurilor greceşti de la Marea Neagră, din Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Ţaratul Bulgar, Imperiul Otoman. Parte a Bulgariei moderne din 1895.
Cetatea medievală este situată pe o insulă, legată în timpurile moderne de ţărm printr-un dig. S-a păstrat bine, deşi marea a "mâncat" din insulă şi o bună parte din zidurile de apărare sunt acum sub apă. Casele au 2 niveluri, parterul din piatră, etajul din lemn şi au aspectul a 2 cuburi puse unul peste altul în răspăr. Sunt şi multe biserici, unele ruine, altele conservate, din sec. X-XVII. Într-una din ele este o expoziţie de mozaicuri. Cetatea este curată, bine întreţinută şi plină de turişti străini. Aduce, pe undeva, cu Sighişoara, deşi nu are acelaşi farmec.
Staţiunea este, de asemenea, curată şi plină de turişti străini. Nemţălăi cu precădere. Şi arată binişor dpdv estetic. Chiar şi hotelurile din perioada comunită arată mult mai bine decât blocurile alea de muncitori nefamilişti de la Mamaia. Servirea este foarte bună, porţiile mari. Preţurile nu sunt prea mici. Se cam pupă cu cele de pe litoralul românesc, dar măcar aici se merită. Berea era foarte ieftină, 2 lei o halbă (de jumate, nu 400 ml ca la noi). Cât despre hotel, 3 stele, cameră dotată cu de toate, curăţenie zilnică, mic dejun "all you can eat buffet", acces gratuit la picină, pentru 25 de euro (50 de leva) per cameră, per noapte. Drept, hotelul nu era pe plajă, ci la vreo 5 minute de mers pe jos. Şi că veni vorba, plaja era curată, fără nici măcar un muc de ţigară şi fără alge, nivelată, cu spaţii pentru jocuri (acolo nu vei primi niciodată o minge în cap tocmai când sorbi din bere), cu duşuri şi vestiare. Fără vânzători ambulanţi şi fără manele date tare. Şi, cel mai important, fără românaşi. Nu cred că am văzut mai mult de 2 duzini tot sejurul (deşi altă lume mi-a povestit că nu a fost la fel de norocoasă).
Cetatea văzută din staţiune
Zidurile cetăţii medievale
Sculpturi în nisip la Burgas
joi, 7 ianuarie 2010
Taxa pe fast-food
România e în criză. Pe toate planurile, dar acum vorbim de cel economic. Bugetul e mic şi prost întocmit. Sănătatea (ca şi învăţământul sau cultura) primeşte fonduri mai puţin decât pe sponci. În Românica lucrurile astea au devenit axiome, nu mai miră pe nimeni, se repetă anual. Deci, ce-i nou în tot maglavaisul ăsta? Nou este ministrul. Cseke Attila este tânăr şi pare un tip pus pe treabă. Şi pentru că nu prea are cu ce să facă treaba, încearcă să se cârpească pe ici, pe colo cu fonduri născute din idei hei-rupiste.
Zilele astea, atenţia mea nu prea distributivă (ca după vacanţă, de) a intrat în coliziune cu o ştire de presă. Care ştire anunţa că Ministerul Sănătăţii a propus înfiinţarea unei taxe pe produsele alimentare de tip fast-food. Hmmm, eu unul nu prea consum. La Mc' am mâncat ultima oară prin primăvară şi nici măcar în ţară. KFC-ul sper, din motive personale şi total nelegate de ei, ci de o anumită persoană, să dea faliment (ca şi Alpha Bank, de altfel, din aceleaşi motive; sau măcar Agenţia Tineretului). Iar la cât de des mănânc shaorma, îmi pot permite să dau câţiva bănuţi în plus. Care sunt şi pentru o cauză nobilă, nu? La urma urmei, mâncarea asta este nesănătoasă. De ce să nu fie taxată suplimentar ca ţigările?
Din curiozitate am citit legea. Şi mi-a părut brusc rău că pielea mea nu conţine clorofilă. Onor domn ministru propune o taxă de 20% pe mâncarea nerecomandată (adică de cine?) şi care conţine cantităţi mari de sare, grăsimi şi altele (dar ce înseamnă mari)?. Însă legea nu păcătuieşte doar prin imprecizii de astea tembele. Nu, are şi un punct foarte precis. Ăla în care propune aplicarea taxei pe toate produsele, ce conţin aditivi. Pâi, dragii moşului, asta înseamnă aproape tot: panificaţie, carne, lactate, conserve, dulciuri, chiar şi sare, ulei sau oţet. Tot ce este pregătit într-un fel sau altul. Apropos, şi sucurile 100% "naturale" au aditivi. Scapă doar fructele şi legumele proaspete, apa minerală (y compris plată) şi ouăle din piaţă. Dacă s-ar pune o taxă de inteligenţă pe guvern, nu cred că s-ar strânge de un covrig. Cu tot cu aditivi.
Attila-bacsi, carnea de sub şa se consideră că are aditivi?
Zilele astea, atenţia mea nu prea distributivă (ca după vacanţă, de) a intrat în coliziune cu o ştire de presă. Care ştire anunţa că Ministerul Sănătăţii a propus înfiinţarea unei taxe pe produsele alimentare de tip fast-food. Hmmm, eu unul nu prea consum. La Mc' am mâncat ultima oară prin primăvară şi nici măcar în ţară. KFC-ul sper, din motive personale şi total nelegate de ei, ci de o anumită persoană, să dea faliment (ca şi Alpha Bank, de altfel, din aceleaşi motive; sau măcar Agenţia Tineretului). Iar la cât de des mănânc shaorma, îmi pot permite să dau câţiva bănuţi în plus. Care sunt şi pentru o cauză nobilă, nu? La urma urmei, mâncarea asta este nesănătoasă. De ce să nu fie taxată suplimentar ca ţigările?
Din curiozitate am citit legea. Şi mi-a părut brusc rău că pielea mea nu conţine clorofilă. Onor domn ministru propune o taxă de 20% pe mâncarea nerecomandată (adică de cine?) şi care conţine cantităţi mari de sare, grăsimi şi altele (dar ce înseamnă mari)?. Însă legea nu păcătuieşte doar prin imprecizii de astea tembele. Nu, are şi un punct foarte precis. Ăla în care propune aplicarea taxei pe toate produsele, ce conţin aditivi. Pâi, dragii moşului, asta înseamnă aproape tot: panificaţie, carne, lactate, conserve, dulciuri, chiar şi sare, ulei sau oţet. Tot ce este pregătit într-un fel sau altul. Apropos, şi sucurile 100% "naturale" au aditivi. Scapă doar fructele şi legumele proaspete, apa minerală (y compris plată) şi ouăle din piaţă. Dacă s-ar pune o taxă de inteligenţă pe guvern, nu cred că s-ar strânge de un covrig. Cu tot cu aditivi.
Attila-bacsi, carnea de sub şa se consideră că are aditivi?
miercuri, 30 decembrie 2009
Jurnal de călătorie
Capitolul 1. Toate drumurile duc la Roma.
La Roma am fost pe la începutul lui aprilie. De Floriile catolice. Cu vreo lună jumate mai înainte, am primit pe net o ofertă de la o companie aeriană low cost, Wizzair. Pentru un bilet dus-întors, cu taxa de aeroport inclusă am plătit 39 de euro. De stat, am stat la un hostel situat chiar în buricul târgului, la 5 minute mers pe jos de Stazione Termini, un fel de Gara de Nord a lor. 9 euro pe noapte, per capita, camera de 6, că atâţia eram. Cu baie pe hol, e adevărat, dar pe etajul nostru erau 5 camere şi 4 băi, aşa că nu a fost o mare problemă.
Prima surpriză ne-a făcut-o chiar proprietara hostelului. Am încercat să comunică într-o engleză cu un accent total de baltă. Ştiţi voi, gen: "Ui ar ză grup of turists zat ui toct ărlier et ză fon. Ui djast ăraiv." La care tipa ne-a răspuns pe măsură: "Ies, ai rimembăr iu. Pliz, ghiv me ior peipărs." La vederea cărora a exclamat: "A, sunteţi din România!" Ea era din Bârlad şi plecase în Italia prin '95. Faptul că vorbea un fel de engleză ar fi trebuit să ne dea de bănuit că e niţeluş alogenă. În imensa lor majoritate italienii vorbesc o singură limbă de circulaţie internaţională (ei aşa o consideră), respectiv cea maternă. Din fericire vorbesc engleza acei italieni care trebuie s-o vorbească. Căci mai la fiecare colţ de stradă găseşti un chioşc verde, unde se dau informaţii pentru turişti. Aici sunt nişte domnişoare drăguţe, care îţi dau toate îndrumările necesare. Tot aici găseşti un aşa numit "Roma pass", care, pentru 24 de euro, cuprinde: harta turistică a oraşului, o broşurică explicativă, un abonament pe toate liniile de transport timp de 3 zile, un permis, care-ţi permite accesul gratuit la primele 2 muzee vizitate şi reducere de 50% la următoarele (tot timp de 3 zile); excepţie Vaticanul, care nu e în Roma, am învăţat toţi la geografie că e un stat separat. Apropos, când ziceam domnişoare drăguţe, mă refeream la faptul că erau zâmbitoare şi politicoase şi răbdătoare. Nu prea am văzut la Roma italience mişto. De fapt, nu prea am văzut italieni. Majoritatea celor de pe străzi - şi nu mă refer la turişti - se compunea din africani, arabi, jamaicani, chinezi, indieni/pakistanezi şi, evident, români.
La Vatican se plăteşte 14 euro pentru vizitarea muzeelor interioare. Basilica San Pietro se vizitează gratuit. Accesul pe cupola basilicii costă însă 5 euro, dacă urci apostolorum. 7 euro dacă iei liftul, care însă nu te duce decât cam jumătate din drum. Despre Vatican, 2 chestii importante. E un muzeu imens, plin de opere de artă. Capela Sixtină este chintesenţa şi ultimul punct pe traseul turistic - ştiu ei cum să-şi vândă marfa. Despre ea nu se poate spune nimic, nu poate fi descrisă în cuvinte, trebuie văzută. De ajuns să spun că am stat cam o oră şi nu aş fi vrut să mai plec. În Capela Sixtină nu se fac poze, dar toţi turiştii, indiferent de naţie, încălcau pe şestache regula anunţată la staţie în vreo 10 limbi, nu şi în română. A doua chestie, despre basilică. Lăsând la o parte faptul că este, la rândul ei, un imens muzeu de artă, este imensă în sine. Are vreo 90 de metri înălţime pe interiorul cupolei (asta înseamnă un bloc cu 30 de etaje - Intercontinentalul are cam 85 de metri), iar într-o singură ramură a transeptului intră cu totul Biserica Neagră din Braşov. În basilică este şi o sculptură celebră, "Pieta" lui Michelangelo. Din păcate, după ce a fost mutilată de un cretin cu ciocanul, acum trebuie s-o admiri de la 10 metri, prin 2 geamuri antiglonţ (spre deosebire, altă lucrare celebră a susnumitului, "Moise", o poţi vedea la basilica San Pietro in Vincoli de la 2 metri, fiind "protejată" doar de un brâu sculptat de marmură).
Roma turistică, cea care contează, nu este prea mare. De la Vatican, în nord, la termele lui Caracalla, în sud, faci cam o oră şi jumătate pe jos în mers alert. Există un sistem de transport urban (autobuze, troleibuze, tramvaie, metrou - 2 magistrale, albastră şi roşie) bine pus la punct. Biletul costă 1 euro şi dă dreptul la schimbarea mijlocului de transport cu un altul, cu care te intersectezi. Acolo o călătorie se consideră a fi traseul integral între 2 puncte, chiar dacă trebuie să schimbi troleul cu metroul. Lume civilizată, nu ca în o anumită presupus capitală europeană de Dâmboviţa. Altfel, atenţie că transportul de suprafaţă e de tip circuit, nu linie; ca să te întorci trebuie să iei un alt mijloc de transport.
Oraşul arată cum l-a lăsat Mussolini, în anii '30. Clădiri cu maxim 4-5 etaje, lifturi cu grilaj ca în filme, flori la ferestre, palmieri pe acoperiş. Toate aceste clădiri sunt considerate monumente de arhitectură şi sunt protejate prin lege. Lege care se şi respectă, culmea. Nicăieri nu am văzut, de exemplu, termopane. Nici măcar din alea care imită lemnul; dacă nu au şi ei un Vanghelie. "Bulevardele" sunt nişte străzi mai largi, dar tot cu câte o bandă pe sens. Cred că am văzut doar vreo 2-3 cu câte 2 benzi pe sens. Mişto că unul din astea, Via dei Fori Imperiali, în weekend este închis traficului auto şi transformat în zonă pietonală Greu de tot vezi o maşină de fiţe. De fapt, din cauza lipsei locurilor de parcare, romanii preferă maşinile mici ca dimensiuni. Şi aşa toate sunt lovite. Iar de parcat, trebuie că au dezvoltat vreo abilitate nouă pentru oameni. Reuşesc să şi le pună la maxim 4-5 centimetri una de alta. Noi ne lăsăm câte juma' de metru în faţă şi în spate, ca să putem ieşi. Nu am văzut ştergătoare ridicate. Dacă nu e loc plătit, primul venit - primul servit. Multă verdeaţă. E şi un pic de mizerie pe străzi, deh oraş turistic. Câteva străzi mai sparte îţi aduc aminte de casă. Tibrul nu e poluat şi putiu. La picioarele podului San Angelo am văzut un castor, care-şi făcea veacul la soare (trebuie că-i în una din poze). La începutul lui aprilie era destul de cald, ca să găsim pe Palatin portocali cu fructe coapte deja.
Dacă vreţi să mâncaţi, e o poveste întreagă. Oricum, mai bine alegi un restaurant de cartier, o afacere de familie. Destul de scump, după normele românului de mic litraj. Şi porţiile nu păcătuiesc prin mărime. O bere la draft, la jumătate de litru, e 4-5 euro. Din păcate, am constatat că italienii nu ştiu să facă pizza, nici spaghetti. Da, da, e aşa cum zic; cel puţin nu pe gustul meu. Spaghettele sunt "al dente", varianta simandicoasă pentru "nefierte". Teoretic, ar trebui să poţi să ceri să ţi le fiarbă mai mult. Însă nu reiese de nicăieri din meniu că ai această opţiune, iar ei nu ţi-o prezintă. Se consideră că trebuie să ştii şi singur, ce dacă eşti străin? Majoritatea reţetelor de spaghetti sunt, yak!, pe bază de peşte, scoici şi alte făpturi de apă dulce sau sărată, ori cu lactate, ori vegetariene. Rar găseşti din cele cu carne şi sos de roşii (şi sosul este pus cu multă zgârcenie). Cât despre pizza... Nici vorbă să găseşti pizza, cu care suntem noi obişnuiţi, mult sos şi topinguri consistente. Acolo pizzza arată cam aşa: blat, peste care se pune o lingură de sos de roşii, peste care se aşează unul, maxim două tipuri de brânză. Dacă ai noroc găseşti 2-3 măsline şi câteva frunzuliţe de verdeaţă. Afacerea asta costă 9-11 euro. Pizzele sunt "dulci". Există un soi de sos picant, pe bază de ulei de măsline. Dar, ca şi la spaghetti, tu ar trebui să ştii să-l ceri, nu o să-ţi fie pus pe masă "by default". Sutem în Italia, deci barbarisme precum ketchup te pot aduce în faţa Inchiziţiei. Există şi varianta Mc'-ului. Care e cam ca la noi la preţuri şi ofertă. Doar că acolo, ca reprezentant al rasei caucaziene, o să te găseşti în profundă minoritate. În Occident fast-food-urile sunt văzute cu dispreţ ca locuri pentru imigranţii săraci, nu locuri unde să-ţi scoţi duminică familia sau gagica. Singura chestie italiană, care-şi merită toţi banii (că nici ea nu e prea ieftină - 2 euro un cornet) e îngheţata, cea mai bună îngheţată pe care am mâncat-o eu, ever. A, şi atenţie mare. Musai să încerci un capuccino (şi ăsta e bun), dacă tot ai ajuns în Italia. Intri în local. Dacă îl bei la bar, e un preţ. La masă, preţul creşte cu 30-50%. Iar, dacă îl pofteşti afară, la terasă, preţul se poate dubla.
Ei, ar mai fi multe de zis, dar e mai simplu să mergi să descoperi singur. Uite, na-poftim, o să pun şi nişte poze.
Stazione Termini (sus)
Fântâna din Piazza Navona (sus)
Fontana di Trevi
Santa Maria Maggiore (jos, vedere interioară)
Castelul San Angelo (fost mausoleu al împăratului Hadrian)
Vaticanul văzut de pe Castelul San Angelo (sus)
Vittoriano (monument dedicat lui însuşi de primul rege al Italiei, Vittorio Emanuele II; e şi un fel de monumentul eroului necunoscut)
Palatul lui Augustus pe colina Palatin (sus şi jos)
Arcul lui Constantin cel Mare
Columna lui Traian (sus)
Şi împăratul Marcus Aurelius are o columnă
Arcul lui Septimius Severus
Forumul. Vedere generală
Forumul. Curia, sediul Senatului roman (sus)
Forumul. Basilica lui Maxentius (sus)
Bunelu' Traian pe Via dei Fori Imperiali
Panteonul (jos, cupola văzută din interior)
Panteonul. Mormântul lui Rafael
Podul San Angelo
Nu, nu e o gară, e Vaticanul
Vatican. Curte interioară
Capela Sixtină (ridicată de papa Sixt IV)
C.S.
C.S.
"Şcoala de la Atena", Rafael (sus)
Basilica San Pietro
Basilica San Pietro. "Pieta", Michelangelo
Basilica San Pietro. Vedere din cupolă (cam 70 de metri până jos)
Capac de canal
Nu-i statuie, e mim
La Roma am fost pe la începutul lui aprilie. De Floriile catolice. Cu vreo lună jumate mai înainte, am primit pe net o ofertă de la o companie aeriană low cost, Wizzair. Pentru un bilet dus-întors, cu taxa de aeroport inclusă am plătit 39 de euro. De stat, am stat la un hostel situat chiar în buricul târgului, la 5 minute mers pe jos de Stazione Termini, un fel de Gara de Nord a lor. 9 euro pe noapte, per capita, camera de 6, că atâţia eram. Cu baie pe hol, e adevărat, dar pe etajul nostru erau 5 camere şi 4 băi, aşa că nu a fost o mare problemă.
Prima surpriză ne-a făcut-o chiar proprietara hostelului. Am încercat să comunică într-o engleză cu un accent total de baltă. Ştiţi voi, gen: "Ui ar ză grup of turists zat ui toct ărlier et ză fon. Ui djast ăraiv." La care tipa ne-a răspuns pe măsură: "Ies, ai rimembăr iu. Pliz, ghiv me ior peipărs." La vederea cărora a exclamat: "A, sunteţi din România!" Ea era din Bârlad şi plecase în Italia prin '95. Faptul că vorbea un fel de engleză ar fi trebuit să ne dea de bănuit că e niţeluş alogenă. În imensa lor majoritate italienii vorbesc o singură limbă de circulaţie internaţională (ei aşa o consideră), respectiv cea maternă. Din fericire vorbesc engleza acei italieni care trebuie s-o vorbească. Căci mai la fiecare colţ de stradă găseşti un chioşc verde, unde se dau informaţii pentru turişti. Aici sunt nişte domnişoare drăguţe, care îţi dau toate îndrumările necesare. Tot aici găseşti un aşa numit "Roma pass", care, pentru 24 de euro, cuprinde: harta turistică a oraşului, o broşurică explicativă, un abonament pe toate liniile de transport timp de 3 zile, un permis, care-ţi permite accesul gratuit la primele 2 muzee vizitate şi reducere de 50% la următoarele (tot timp de 3 zile); excepţie Vaticanul, care nu e în Roma, am învăţat toţi la geografie că e un stat separat. Apropos, când ziceam domnişoare drăguţe, mă refeream la faptul că erau zâmbitoare şi politicoase şi răbdătoare. Nu prea am văzut la Roma italience mişto. De fapt, nu prea am văzut italieni. Majoritatea celor de pe străzi - şi nu mă refer la turişti - se compunea din africani, arabi, jamaicani, chinezi, indieni/pakistanezi şi, evident, români.
La Vatican se plăteşte 14 euro pentru vizitarea muzeelor interioare. Basilica San Pietro se vizitează gratuit. Accesul pe cupola basilicii costă însă 5 euro, dacă urci apostolorum. 7 euro dacă iei liftul, care însă nu te duce decât cam jumătate din drum. Despre Vatican, 2 chestii importante. E un muzeu imens, plin de opere de artă. Capela Sixtină este chintesenţa şi ultimul punct pe traseul turistic - ştiu ei cum să-şi vândă marfa. Despre ea nu se poate spune nimic, nu poate fi descrisă în cuvinte, trebuie văzută. De ajuns să spun că am stat cam o oră şi nu aş fi vrut să mai plec. În Capela Sixtină nu se fac poze, dar toţi turiştii, indiferent de naţie, încălcau pe şestache regula anunţată la staţie în vreo 10 limbi, nu şi în română. A doua chestie, despre basilică. Lăsând la o parte faptul că este, la rândul ei, un imens muzeu de artă, este imensă în sine. Are vreo 90 de metri înălţime pe interiorul cupolei (asta înseamnă un bloc cu 30 de etaje - Intercontinentalul are cam 85 de metri), iar într-o singură ramură a transeptului intră cu totul Biserica Neagră din Braşov. În basilică este şi o sculptură celebră, "Pieta" lui Michelangelo. Din păcate, după ce a fost mutilată de un cretin cu ciocanul, acum trebuie s-o admiri de la 10 metri, prin 2 geamuri antiglonţ (spre deosebire, altă lucrare celebră a susnumitului, "Moise", o poţi vedea la basilica San Pietro in Vincoli de la 2 metri, fiind "protejată" doar de un brâu sculptat de marmură).
Roma turistică, cea care contează, nu este prea mare. De la Vatican, în nord, la termele lui Caracalla, în sud, faci cam o oră şi jumătate pe jos în mers alert. Există un sistem de transport urban (autobuze, troleibuze, tramvaie, metrou - 2 magistrale, albastră şi roşie) bine pus la punct. Biletul costă 1 euro şi dă dreptul la schimbarea mijlocului de transport cu un altul, cu care te intersectezi. Acolo o călătorie se consideră a fi traseul integral între 2 puncte, chiar dacă trebuie să schimbi troleul cu metroul. Lume civilizată, nu ca în o anumită presupus capitală europeană de Dâmboviţa. Altfel, atenţie că transportul de suprafaţă e de tip circuit, nu linie; ca să te întorci trebuie să iei un alt mijloc de transport.
Oraşul arată cum l-a lăsat Mussolini, în anii '30. Clădiri cu maxim 4-5 etaje, lifturi cu grilaj ca în filme, flori la ferestre, palmieri pe acoperiş. Toate aceste clădiri sunt considerate monumente de arhitectură şi sunt protejate prin lege. Lege care se şi respectă, culmea. Nicăieri nu am văzut, de exemplu, termopane. Nici măcar din alea care imită lemnul; dacă nu au şi ei un Vanghelie. "Bulevardele" sunt nişte străzi mai largi, dar tot cu câte o bandă pe sens. Cred că am văzut doar vreo 2-3 cu câte 2 benzi pe sens. Mişto că unul din astea, Via dei Fori Imperiali, în weekend este închis traficului auto şi transformat în zonă pietonală Greu de tot vezi o maşină de fiţe. De fapt, din cauza lipsei locurilor de parcare, romanii preferă maşinile mici ca dimensiuni. Şi aşa toate sunt lovite. Iar de parcat, trebuie că au dezvoltat vreo abilitate nouă pentru oameni. Reuşesc să şi le pună la maxim 4-5 centimetri una de alta. Noi ne lăsăm câte juma' de metru în faţă şi în spate, ca să putem ieşi. Nu am văzut ştergătoare ridicate. Dacă nu e loc plătit, primul venit - primul servit. Multă verdeaţă. E şi un pic de mizerie pe străzi, deh oraş turistic. Câteva străzi mai sparte îţi aduc aminte de casă. Tibrul nu e poluat şi putiu. La picioarele podului San Angelo am văzut un castor, care-şi făcea veacul la soare (trebuie că-i în una din poze). La începutul lui aprilie era destul de cald, ca să găsim pe Palatin portocali cu fructe coapte deja.
Dacă vreţi să mâncaţi, e o poveste întreagă. Oricum, mai bine alegi un restaurant de cartier, o afacere de familie. Destul de scump, după normele românului de mic litraj. Şi porţiile nu păcătuiesc prin mărime. O bere la draft, la jumătate de litru, e 4-5 euro. Din păcate, am constatat că italienii nu ştiu să facă pizza, nici spaghetti. Da, da, e aşa cum zic; cel puţin nu pe gustul meu. Spaghettele sunt "al dente", varianta simandicoasă pentru "nefierte". Teoretic, ar trebui să poţi să ceri să ţi le fiarbă mai mult. Însă nu reiese de nicăieri din meniu că ai această opţiune, iar ei nu ţi-o prezintă. Se consideră că trebuie să ştii şi singur, ce dacă eşti străin? Majoritatea reţetelor de spaghetti sunt, yak!, pe bază de peşte, scoici şi alte făpturi de apă dulce sau sărată, ori cu lactate, ori vegetariene. Rar găseşti din cele cu carne şi sos de roşii (şi sosul este pus cu multă zgârcenie). Cât despre pizza... Nici vorbă să găseşti pizza, cu care suntem noi obişnuiţi, mult sos şi topinguri consistente. Acolo pizzza arată cam aşa: blat, peste care se pune o lingură de sos de roşii, peste care se aşează unul, maxim două tipuri de brânză. Dacă ai noroc găseşti 2-3 măsline şi câteva frunzuliţe de verdeaţă. Afacerea asta costă 9-11 euro. Pizzele sunt "dulci". Există un soi de sos picant, pe bază de ulei de măsline. Dar, ca şi la spaghetti, tu ar trebui să ştii să-l ceri, nu o să-ţi fie pus pe masă "by default". Sutem în Italia, deci barbarisme precum ketchup te pot aduce în faţa Inchiziţiei. Există şi varianta Mc'-ului. Care e cam ca la noi la preţuri şi ofertă. Doar că acolo, ca reprezentant al rasei caucaziene, o să te găseşti în profundă minoritate. În Occident fast-food-urile sunt văzute cu dispreţ ca locuri pentru imigranţii săraci, nu locuri unde să-ţi scoţi duminică familia sau gagica. Singura chestie italiană, care-şi merită toţi banii (că nici ea nu e prea ieftină - 2 euro un cornet) e îngheţata, cea mai bună îngheţată pe care am mâncat-o eu, ever. A, şi atenţie mare. Musai să încerci un capuccino (şi ăsta e bun), dacă tot ai ajuns în Italia. Intri în local. Dacă îl bei la bar, e un preţ. La masă, preţul creşte cu 30-50%. Iar, dacă îl pofteşti afară, la terasă, preţul se poate dubla.
Ei, ar mai fi multe de zis, dar e mai simplu să mergi să descoperi singur. Uite, na-poftim, o să pun şi nişte poze.
Stazione Termini (sus)
Fântâna din Piazza Navona (sus)
Fontana di Trevi
Santa Maria Maggiore (jos, vedere interioară)
Castelul San Angelo (fost mausoleu al împăratului Hadrian)
Vaticanul văzut de pe Castelul San Angelo (sus)
Vittoriano (monument dedicat lui însuşi de primul rege al Italiei, Vittorio Emanuele II; e şi un fel de monumentul eroului necunoscut)
Palatul lui Augustus pe colina Palatin (sus şi jos)
Arcul lui Constantin cel Mare
Columna lui Traian (sus)
Şi împăratul Marcus Aurelius are o columnă
Arcul lui Septimius Severus
Forumul. Vedere generală
Forumul. Curia, sediul Senatului roman (sus)
Forumul. Basilica lui Maxentius (sus)
Bunelu' Traian pe Via dei Fori Imperiali
Panteonul (jos, cupola văzută din interior)
Panteonul. Mormântul lui Rafael
Podul San Angelo
Nu, nu e o gară, e Vaticanul
Vatican. Curte interioară
Capela Sixtină (ridicată de papa Sixt IV)
C.S.
C.S.
"Şcoala de la Atena", Rafael (sus)
Basilica San Pietro
Basilica San Pietro. "Pieta", Michelangelo
Basilica San Pietro. Vedere din cupolă (cam 70 de metri până jos)
Capac de canal
Nu-i statuie, e mim
Abonați-vă la:
Postări (Atom)