Mdina (II)

Catedrala Sf. Paul a fost ridicată în sec. 12-13 în locul în care, conform tradiției, guvernatorul roman Publius l-ar fi întâmpinat pe Sf. Pavel, după ce corabia care-l ducea pe acesta la Roma a naufragiat în insulă (istoric vorbind, nu s-a găsit nicio dovadă că sfântul ar fi ajuns aici, nici că ar fi existat vreun guvernator numit Publius). Catedrala a fost construită în stil romanic, apoi lărgită și modificată în secolele următoare conform stilului gotic. Lăcașul a fost puternic avariat în cutremurul din 1693 și s-a decis demolarea zidurilor încă în picioare (cu excepția corului, care a scăpat neatins) și ridicarea unei noi basilici, în stil baroc. Lucrările au început în 1696, după proiectul lui Lorenzo Gafa - cel mai important arhitect maltez al epocii - și au luat sfârșit în 1705. Deși Mdina nu mai este capitală din sec. 16, Sf. Paul și-a păstrat oficial rangul de catedrală a insulei Malta (insula Gozo are propria ei catedrală).

Frescele ce decorează tavanul navei principale au fost realizate de artiști sicilieni la sfârșitul sec. 18.

Bazinul baptizamal (cristelnița, de) datează din sec. 15, provenind de la vechea catedrală.

Palatul episcopal a fost construit între 1733-1742. Azi adăpostește Muzeul catedralei.

Vedere aeriană asupra Mdinei (de pe net luată, bunînțeles).

Mdina (I)

Situat aproximativ în centrul insulei, este cel mai vechi oraș al Maltei. A fost fondat prin sec. 8 î.Hr. de către fenicieni, care i-au dat numele de Maleth. Ulterior a intrat în stăpânirea cartaginezilor. Din anul 218 î.Hr. arhipelagul este anexat de romani. Aceștia schimbă numele orașului în Melite. În timpul cartaginezilor și romanilor, Mdina a fost centrul administrativ al Maltei și s-a bucurat de o deosebită prosperitate. Practic, orașul antic acoperea o suprafață de vreo trei ori mai mare decât cel actual.

După prăbușirea Imperiului Roman de Apus, Malta a fost inclusă în cel de Răsărit (ulterior Bizantin). Bizantinii au părăsit mare parte a vechiului oraș, reducându-l la suprafața actuală. Noua Melite era, astfel, mai ușor de apărat. Tot bizantinii au ridicat și o nouă centură de ziduri în jurul orașului. În 870 insula a fost invadată de o armată arabă. Melite a fost cucerită, după un lung asediu, iar populația a fost masacrată, ori înrobită. De altfel, întreaga populație a insulelor a avut aceeași soartă.

Insula a rămas cvasi-nepopulată timp de aproape 200 de ani. În anii 1048-1049 orașul este refăcut de coloniști musulmani veniți din Sicilia și sudul Italiei (teritoriilor lor de acolo fiind cucerite de bizantini și normanzi). Noii locuitori au numit locul Medina (în arabă „madinah” înseamnă pur și simplu „oraș”) și l-au dotat cu fortificații puternice. Ca și în cazul cu bizantinii, nici pe musulmani nu i-au ajutat prea mult zidurile. În mai puțin de 50 de ani, Medina (și cu ea întregul arhipelag) a fost cucerită și alipită regatului Siciliei și Neapolelui. Timp de aproape 5 veacuri, Malta a făcut parte din sus-pomenitul regat, bucurându-se de o largă autonomie. Cei maxim 10.000 de oameni, cât număra întreaga populație a insulelor, erau lăsați în treburile lor, câtă vreme respectau autoritatea regală și își plăteau taxele.

În 1530 Malta este cedată cavalerilor ioaniți (ulterior cunoscuți drept cavalerii de Malta). Medina fusese, încă din perioada feniciană, capitala oficială, indiferent de stăpânire. Cavalerii erau o putere navală importantă și și-au stabilit sediul în Birgu - un oraș port. Medina și-a pierdut statutul de capitală, dar a rămas importantă pentru ordin. Marii maeștrii au tratat permanent orașul ca pe un fel de capitală secundă.

În 1565 are loc Marele asediu al Maltei. O impozantă armată otomană a debarcat și a încercat să cucerească insula. Bineînțeles, principalele acțiuni militare au avut loc în jurul orașelor port ale ioaniților (Birgu și Senglea). Medina era oarecum în afara luptelor, motiv pentru care majoritatea populației civile s-a adăpostit aici. Deși puternic fortificat, orașul avea o garnizoană redusă, iar tunurile sale aveau muniție doar pentru două salve. În septembrie, după atacuri respinse și numeroase pierderi, generalul turc a considerat că măcar aici ar putea înregistra o victorie. Când trupele turcești s-au ivit, comandantul orașului a decis să joace la cacealma, ordonând artileriei o primă salvă, cu mult înainte ca osmanlâii să intre în bătaia tunurilor. Deja demoralizați și considerând că apărătorii dispun de însemnate provizii, turcii s-au retras.

În 1693 Medina a fost lovită de un puternic cutremur. Numeroase clădiri publice și private au fost afectate, deși, pe cât se pare nu au existat și victime. În deceniile următoare au avut loc importante lucrări de refacere a orașului. Pentru aceasta a fost adus un arhitect francez, care a introdus elemente ale barocului parizian, deși mare parte a orașului și-a păstrat aspectul medieval.

Azi Mdina (L-Imdina în malteză) este una dintre cele mai căutate locații turistice ale insulei. Majoritatea clădirilor din oraș sunt transformate în hoteluri și pensiuni, populația locală nedepășind 300 de locuitori.

Fortificațiile Mdinei au fost refăcute în jurul anului 1650.

Poarta principală a fost reconstruită în stil baroc, în anul 1724.

Partea bună a unei excursii la sfârșitul lui noiembrie constă în lipsa înghesuielii. Pe de altă parte, ziua e cu vreo 4-5 ore mai scurtă.

Biserica mânăstirii carmelitelor a fost construită între 1660-1675.

Una din porțile secundare. Avea un rol strict militar.

Templele de la Tarxien

Este un complex de cult neolitic de tip megalitic format din trei sanctuare diferite, dar interconectate. Sanctuarele au fost ridicate între 3250-3000 î.Hr. Bineînțeles azi nu se mai știe căror zeități erau închinate, dar au fost descoperite urme ale unor sacrificii animale.

Complexul a fost descoperit din întâmplare, în anul 1914, când plugul unui fermier a lovit niște blocuri de piatră. În deceniile următoare întregul sit a fost dezvelit și cercetat arheologic, iar în 1956 templele au fost restaurate parțial. În interior s-au găsit plăci de piatră decorate cu sculpturi ce înfățișează animale domestice ori motive geometrice. Cele mai multe din acestea au fost desprinse și expuse în Muzeul Arheologic din Valletta. Azi templele sunt înscrise pe lista monumentelor UNESCO, alături de alte monumente similare din Malta.