Ferrara (II)

Catedrala din Ferrara are hramul Sf. Gheorghe (patronul oraşului) şi este scaunul Arhiepiscopiei de Ferrara.

A fost construită în sec. 12 (consacrată în 1135) în stil romanic, cu contribuţia financiară a familiilor Adelardi şi Giocoli. O contribuţie la ridicarea catedralei a avut şi antipapa Analect II. Faţada a fost realizată în sec. 13, în stil gotic. În sec. 15 au fost aduse unele modificări conform modei renascentiste. Cam în aceeaşi perioadă (între 1451-1493) a fost înălţată şi campanila, urmând un proiect al marelui arhitect renascentist Leon Battista Alberti. La începutul sec. 18, interiorul domului a fost modificat în stil baroc, păstrându-se mai nimic din decoraţia gotică şi renascentistă. În ianuarie 1944, o bombă americană, a afectat absida altarului principal. Basilica a suferit alte daune în urma cutremurului din 2012, faţada fiind, momentan, supusă unor lucrări de restaurare. La interior, de asemenea, par a se desfăşura unele reparaţii.

Faţada înainte de pornirea lucrărilor de restaurare - poză luată de pe net.

Bazinul baptizal (cristelniţa).

Palazzo Schifanoia a fost construit la sfârşitul sec. 14, sub forma unui pavilion cu un singur nivel, de către conducătorul de atunci al oraşului, Alberto V d'Este. Acesta simţea nevoia unei locaţii mai retrase (în acele timpuri era în afară zidurilor), unde să se poată retrage departe de vânzoleala de la curtea ducală.

După ce primeşte investitura de duce din partea papei, în 1471, Borso d'Este decide să extindă vechiul pavilion într-un palat. Au fost adăugate un etaj superior şi noi aripi, precum şi diferite alte construcţii pentru servitori, depozite şi altele asemenea. La interior pereţi sunt decoraţi cu fresce realizate de cei mai importanţi reprezentanţi ai Şcolii ferrareze de pictură din perioada Renaşterii: Cosimo (Cosme) Tura, Francesco del Cossa şi Ercole de' Roberti. Frescele reprezintă episoade din viaţa ducelui Borso (prezentate, evident, de-o manieră cât mai flatantă).

Faţada originală era decorată cu fresce, stucaturi şi marmură policromă. Din păcate, acesta a fost îndepărtată din motive necunoscute prin sec. 18 de proprietarii de atunci. Cam prin aceeaşi perioadă, a fost demolată o aripă a palatului, iar frescele interioare au fost văruite. În sec. 19 palatul a fost transformat, mai întâi într-un depozit de tutun, apoi în fabrică. După Primul Război Mondial, palatul a intrat în posesia primăriei şi a fost restaurat.

Biletul de intrare costă 3 euro. Din păcate, în urma cutremurului din 2012, doar o mică parte a edificiului poate fi vizitată; cel puţin momentan.

Tot în cei trei euro intră şi Lapidariul, un mic muzeu, câţiva paşi mai la vale pe aceeaşi stradă, care expune câteva descoperiri arheologice făcute în Voghenza. Aceasta a fost o aşezare romano-bizantină, la vreo 10 kilometri de Ferrara, părăsit prin sec. 7, şi ai cărei locuitori se crede că s-au numărat printre fondatorii Ferrarei.

Sarcofag creştin, sec. 5.

Sarcofagul Aureliilor (sec. 3 d.Hr.) - respectiv Marcus Aurelius Marinus şi Aurelia Eutihia. Soţul era sirian de origine, s-a înrolat în armata romană, ajungând centurion, apoi s-a căsătorit şi s-a stabilit în Italia. Au fost căsătoriţi 43 de ani şi au strâns ceva avere, dovadă că au plătit 50.000 de sesterţi de argint pentru realizarea sarcofagului.

Mânăstirea Corpus Domini a fost construită la începutul sec. 15 pentru ordinul clariselor (ordin monahal feminin asociat franciscanilor). Aspectul actual îl are din sec. 18, când a fost refăcută în stil baroc. Biserica mânăstirii este mică şi nu se numără printre monumentele de top ale Ferrarei. Însă aici îşi au mormintele mulţi din dinastia d'Este; morminte destul de umile ţinând cont de statutul lor şi de gustul pentru monumental al epocii - simple plăci de marmură.

Sacristia bisericii adăposteşte zisele morminte.

Piatra de mormânt a lui Alfonso I d'Este şi a Lucreziei Borgia.