Castello Estense a fost, după cum îi zice şi numele, reşedinţa ducală. Până pe la sfârşitul sec. 14, familia ducală îşi avea hogeacul în actualul Palat Comunal. În 1385 inundaţii catastrofale au lovit oraşul, aducând la ruină o bună parte a cetăţenilor. Arătând o periculoasă lipsă de empatie la mizeria supuşilor, Niccolo I d'Este a decis că nu este cazul să reducă taxele. Ba, chiar dimpotrivă. Ferrarezii au reacţionat aşa cum orice om cu glagorie între urechi putea să prevadă - s-au revoltat. Palatul ducal a fost luat cu asalt, iar distinsul posesor de sânge siniliu a scăpat cu greu de linşaj.
După ce răzmeriţa a fost potolită şi capii ei atârnaţi pe la porţile oraşului, s-a decis că vechea reşedinţă nu putea oferi suficientă siguranţă şi s-a decis ridicarea uneia noi. Astfel a apărut un castel nou - patru turnuri masive legate de ziduri şi înconjurate de un şant cu apă. La vremea respectivă, castelul făcea era oarecum lipit de zidul oraşului şi făcea parte integrantă din sistemul de fortificaţii extern. În timp, oraşul s-a mărit şi zidurile au fost refăcute pe un perimetru mai larg. Astfel că noua reşedinţă ducală a rămas în centrul oraşului. Aspectul actual al castelului datează din perioada renascentistă, de pe la jumătatea sec. 16. Ducii de atunci erau figuri populare şi nicio revoltă nu a mai izbucnit. Totuşi, memoria vechii revolte a rămas în coşmarurile familiei, aşa că zidurile nu au fost demantelate şi nici şanţurile astupate.
După ce Ferrara a fost încorporată în Statul papal, castelul a devenit reşedinţa legatului papal ce administra ducatul. După crearea Regatului Italiei, castelul a fost cumpărat de autorităţile provinciei Ferrara şi transformat în sediul prefecturii (1874). În 1910 şi 1930 edificiul a trecut prin ceva lucrări de restaurare, devenite curând subiect de scandal, atât din cauza palmării de fonduri publice, dar şi pentru libertăţile artistice luate de firma angajată.
În 1946 castelul a fost parţial reconstruit, după ce, în timpul războiului, aviatorii americani au aruncat o întreagă încărcătură de bombe peste el. Faptul că a scăpat doar cu pagube relativ reduse, comparativ cu cantitatea de TNT încasată, arată profesionalismul inginerilor şi constructorilor medievali.
În 1999 autorităţile au evacuat monumentul, care a devenit integral o atracţie turistică. Până în 2006 au fost executate alte lucrări de restaurare. Însă s-a făcut o treabă cam de mântuială. Dovadă că, la cutremurul din 2012, unul dintre turnuri a fost afectat.
Biletul de acces costă 8 euro (sau, cel puţin, atât costa vara trecută)
Resturi din fresca de sec. 15 ce împodobea cândva curtea interioară.
Bucătăriile.
Capela ducală.
Sala Zorilor. Frescele sunt pictate în 1575 de Leonardo da Brescia în stil manerist.
Mica sală a jocurilor. Fresce pictate de Leonardo da Brescia.
Mica sală a otrăvurilor. Pe vremuri era rezervată farmaciei. Iar farmaciştii, ca specialişti în ierburi, erau folosiţi de duci şi pentru prepararea unor trataţii speciale pentru adversarii mai încăpăţânaţi.
Marea sală a jocurilor. Fresce de Leonardo da Brescia şi Bastianino. Cam toate încăperile pictate ale castelului au fost refăcute şi decorate în stil manerist din ordinul ducelui Alfonso II, după cutremurul din 1570.
Biserica Santa Maria in Vado a fost ridicată în apropierea unui vad al fluviului Po (de unde şi numele). Un lăcaş de cult este menţionat aici încă din sec. 10. La sfârşitul sec. 12 este refăcut în stil gotic. Biserica actuală a fost construită la sfârşitul sec. 15 - începutul sec. 16, după un proiect al arhitectului ferrarez Biagio Rosetti, probabil cel mai important reprezentant al acestei discipline pe plan local, proiectant şef al mai multor biserici şi palate. Pictura interioară este opera unor maeştri importanţi ai şcolii de pictură locală, precum Camillo Filippi, Domenico Mona ori Carlo Bononi.
Biserica a fost puternic afectată de cutremurul din 2012 şi, deşi nu este închisă, sunt zone unde accesul este interzis.
Biserica a fost puternic afectată de cutremurul din 2012 şi, deşi nu este închisă, sunt zone unde accesul este interzis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu