Berlin (VI - urmare)

Cea mai mare parte a colecţiei de la Gemaldegalerie este formată din lucrări ale unor artişti italieni. Acestea sunt şi ele organizate pe săli dedicate diferitelor curente artistice.

Goticul internaţional.
A fost un curent artistic dezvoltat în sec. 14-15 în Franţa, nordul Italiei, Ţările de Jos şi zona germanică. La origine un stil restrâns la curţile regale şi nobiliare, s-a răspândit rapid în rândul burgheziei. Picturile Goticului internaţional sunt caracterizate prin luminozitate, utilizarea tehnicii auririi, figurile elegante, decoraţia bogată şi culorile vibrante. Deşi îşi are originea în arta bizantină, se detaşează de rigiditatea acestuia din urmă. În sec. 15 Goticului internaţional influenţează apariţia Renaşterii, fără însă a se confunda cu aceasta. În Italia curentul se stinge în prima jumătate a sec. 15, dar în celelalte zone a rezistat până la începutul sec. 16.

Adormirea Maicii Domnului, Giotto di Bondone (aprox. 1310). Giotto, pictor şi arhitect, este cel mai mare artist al sfârşitului de sec. 13 şi începutului de sec. 14. Este cel care duce mai departe mişcarea începută de maestrul său, Cimabue, de renunţare la iconografia bizantină. A fost cel mai important precursor al Renaşterii.

Răstignirea, Giotto di Bondone (aprox. 1315).

Triptic, Grifo di Tancredi (aprox. 1275-1285). Pictor toscan, către 1295 s-a stabilit în Florenţa, unde este influenţat de lucrările lui Giotto. Lucrările anterioare, însă, poartă încă amprenta stilului gotic timpuriu, cu puternice componente bizantine.

Fecioara cu Pruncul, Lippo Memmi (prima jumătate a sec. 14). Memmi a aparţinut şcolii de pictură din Siena (o altă republică orăşenească bogată din Toscana). Şcoala sieneză a fost cea dezvoltată a Goticului internaţional, cea mai artistic desăvârşită.

Sfânta Umilinţă vindecă o călugăriţă, Pietro Lorenzetti (cca. 1330-1335). Pietro Lorenzetti face parte din a doua generaţie de mari maeştri sienezi, alături de fratele său, Ambrogio, şi Simone Martini.

Predelă cu scene din viaţa Sf. Paul (jos), Bartolo di Fredi (aprox. 1380-1390). Un alt membru al şcolii sieneze.

Cina cea de taină, Lorenzo Monaco (aprox. 1390). Născut la Siena, s-a stabilit la Florenţa şi practică un stil ce combină tehnicile din cele două comunităţi artistice.

Triptic, Taddeo Gaddi (1334). Unul dintre cei mai talentaţi elevi ai lui Giotto, a fost şi unul dintre principalii maeştri florentini ai sec. 14.

Sf. Francisc ridicat la cer, Taddeo Gaddi (cca. 1334).

Triptic, Agnolo Gaddi (1388). Agnolo Gaddi a fost unul dintre pictorii florentini de sec. 14. A fost unul dintre numeroşii elevi şi/sau imitatori ai lui Giotto - unul dintre cei mai talentaţi. Este fiul lui Taddeo Gaddi.

Triptic, Bernardo Daddi (aprox. 1338-1340). Bernardo Daddi a fost un alt pictor florentin precursor al Renaşterii, unul dintre cei mai talentaţi ai generaţiei sale.

Scene din viaţa Sf. Petru şi Paul, Lorenzo Veneziano (1369). Lorenzo Veneziano a fost primul pictor veneţian ce se rupe de tradiţia bizantină şi urmează noul stil al Goticului internaţional.

Fecioara pe tron cu Pruncul, sfinţi şi un credincios, Gentile da Fabriano (cca. 1395-1400). Da Fabriano a fost unul dintre ultimii şi cei mai reprezentativi maeştri ai fazei târzii a Goticului internaţional din Italia.

Renaşterea.
Renaşterea a fost cel mai important fenomen cultural, artistic şi politic din istoria medievală europeană. A acoperit sec. 14-17, făcând legătura între civilizaţia gotică şi epoca luminilor. A însemnat o ruptură majoră cu modul de viaţă şi gândire medieval timpuriu şi a repus în discuţie modelele artistice şi filosofice ale antichităţii greco-romane (de unde şi numele). Renaşterea a pus bazele civilizaţiei europene actuale.
Renaşterea a început în Florenţa şi regiunea din jurul oraşului. De altfel, cei mai mulţi dintre cei mai mari artişti ai Renaşterii italiene sunt născuţi la Florenţa (sau în Toscana), ori au petrecut o perioadă din viaţă aici.

Predela unei picturi de altar, Tommaso di Ser Giovanni di Simone - zis Masaccio (1426). Massacio este un derivat diminutivat de la Tommaso, dar înseamnă şi "neîndemânaticul". În ciuda apelativului, a fost primul mare pictor din Quatrocento (sec. 15). Este primul pictor cu adevărat renascentist, primul care s-a desprins definitiv de stilul goticului internaţional. Din păcate a trăit doar 26 de ani - a realizat un număr redus de lucrări, iar o parte din ele s-au pierdut. A, era florentin, bunînţeles.

Băiat cu câine, Masaccio (prima jumătate a sec. 15). Este un "tondo" - o pictură pe suport rotund, care, uneori era pictată pe ambele părţi...

...cum este cazul şi aici.

Fecioara cu Pruncul, Guido di Pietro - zis Fra Angelico (căci era călugăr dominican) sau Beato Angelico (în 1982 papa Ioan Paul II l-a beatificat), cca. 1433. Născut în Toscana, a lucrat la Florenţa, apoi la Roma. Stilul său poartă, uneori, amprenta şcolii de pictură din Siena.

Judecata de Apoi, Fra Angelico (1429).

Închinarea Magilor, Domenico Veneziano (1439). Este născut la Veneţia, însă părinţii săi s-au stabilit la Florenţa, când era copil. Face, deci, parte din şcoala florentină. Ca şi în cazul altor pictori ai Renaşterii timpurii, lucrările sale sunt influenţate de stilul Goticului internaţional.

Închinarea magilor, Antonio Vivarini (aprox. jumătatea sec. 15). Antonio Vivarini este un pictor al Renaşterii timpurii veneţiene. Lucrările sale mai poartă influenţa goticului târziu.

Iisus mort susţint de doi îngeri, Giovanni Bellini (aprox. 1475-1480). Maestru al Renaşterii timpurii veneţiene, a revoluţionat pictura veneţiană. Lucrările sale au avut o puternică influenţă asupra lui Tizian.

Portretul cardinalului Lodovico Trevisano, Andrea Mantegna (aprox. jumătatea sec. 15). Cumnat al lui Giovanni Bellini, Mantegna a fost unul dintre cei mai mari maeştri ai Renaşterii timpurii italiene.

Fecioara Cu Pruncul, Franceso Squarcione (1460). Reprezentant al şcolii renascentiste din Padova, Squarcione a fost maestrul lui Mantegna.

Fecioara cu Pruncul, Giovanni Bellini (sfârşitul sec. 15).

Portretul unui tânăr, Antonello da Messina (1478). Singurul mare maestru al Renaşterii născut în Sicilia. Stilul său dovedeşte influenţa şcolii flamande. La rândul său, va avea un impact major asupra picturii din nordul Italiei.

Botezul Domnului, Domenico Ghirlandaio (a doua jumătate a sec. 15). Domenico Ghirlandaio a fost un mare maestru florentin, foarte apreciat pentru linia desenului său şi foarte prolific. Între ucenicii săi s-a numărat şi Michelangelo.

Ridicarea din mormânt, Domenico Ghirlandaio (a doua jumătate a sec. 15).

Portretul unui bătrân, Luca Signorelli (aprox. 1492). Născut în Cortona - Toscana, a fost unul dintre marii maeştri ai Renaşterii.

Sfânta familie cu Sf. Zaharia, Sf. Elisabeta şi Sf. Ioan Botezătorul copil, Luca Signorelli (începutul sec. 16).

Iisus şi Maria Magdalena, Bartolomeo Montagna (1492). Montagna este un pictor ce aparţine şcolii renascentiste veneţiene.

Fecioara cu Pruncul şi un donator, Cima da Conegliano (1494). Da Conegliano este un artist renascentist veneţian.

Minunea Sf. Ambrozie, Filippo Lippi (cca. 1447). Unul dintre cei mai talentaţi artişti ai Renaşterii florentine timpurii, în special în ceea ce priveşte coloristica, a fost întrecut de învăţăceii săi - Filippino Lippi (fiul) şi Sandro Botticelli (stilurile celor trei au destul de multe elemente asemănătoare). Deşi călugăr, viaţa sa ar putea fi subiect pentru mai multe filme. A fost luat prizonier de piraţi berberi şi vândut ca sclav. A fost închis pentru datorii în repetate rânduri - o dată a evadat pe o funie realizată din cearşafuri. A cerşit, a furat, s-a ocupat cu falsificarea de monedă. Nu în ultimul rând, a sedus o frumoasă candidată la călugărie. Şi bine a făcut, căci rezultatul relaţiei lor amoroase a fost Filippino.

Adorarea Pruncului, Filippo Lippi (cca. 1459).

Alegoria muzicii, Filippino Lippi (cca. 1500). Filippino Lippi a fost unul dintre cei mai importanţi pictori florentini ai Renaşterii. Primele lecţii de pictură le-a primit de la tatăl său, apoi şi-a continuat studiile cu Botticelli, un alt fost elev al tatălui său.

Fecioara cu Pruncul, Filippino Lippi (cca. 1480).

Fecioara pe tron cu sfinţi (Altarul Bardi), Sandro Botticelli (cca. 1484). Botticelli este unul dintre cei mai mari pictori ai Renaşterii timpurii. Lucrările sale conţin cele mai frumoase şi mai graţioase figuri feminine din istoria artei.

Venus, Sandro Botticelli (sfârşitul sec. 15).

Portretul unei tinere, Sandro Botticelli (cca. 1465).

Fecioara cu crini şi îngeri, Sandro Botticelli (cca. 1478).

Sf. Zenovie învie un copil, Benozzo Gozzoli (1461). Încă un nume în lunga listă a marilor maeştri ai Renaşterii florentine. Fost elev al lui Fra Angelico, stilul lui arată şi influenţe ale Goticului internaţional. A fost cel mai bun specialist în frescă al generaţiei sale.

Venus şi Marte, Piero di Cosimo (cca. 1505). Di Cosimo este unul din maeştrii florentini ai Renaşterii.

Fecioara cu Pruncul, Sf. Ioan Botezătorul şi Sf. Ecaterina, Boccaccio Boccaccino (1504). Născut în Ferrara, a fost unul dintre reprezentanţii Renaşterii timpurii.

Ungerea Sf. Ştefan ca diacon, Vittore Carpaccio (1511). Pictor veneţian renascentist, a fost elevul lui Gentile Bellini (fratele lui Giovanni).

Bunavestire, Piero del Pollaiuolo (cca. jumătatea sec. 15). Pictor renascentist din Florenţa.

Fecioara cu Pruncul, Andrea del Verrocchio ( a doua jumătate a sec. 15). A fost cel mai talentat pictor florentin de la jumătatea sec. 15. A fost, de asemenea, şi sculptor. Este posibil să-şi făcut ucenicia cu Filippo Lippi.

Adorarea Pruncului, Lorenzo di Credi (1480). Pictor şi sculptor florentin, a fost (împreună cu Leonardo da Vinci şi Pietro Perugino) elevul lui Andrea del Verrocchio.

Fecioara cu Pruncul şi Sf. Hieronim, Bernardino di Betto - zis Pinturicchio (sfârşitul sec. 15). A fost născut în Perugia şi a fost asistentul lui Perugino. Supranumele înseamnă "micul pictor" şi i-a fost adus de statura sa măruntă.

Sf. Augustin în glorie, Pietro Perugino (începutul sec. 16). Născut în Perugia, a fost cel mai reprezentativ al şcolii de pictură renascentistă din Umbria. A fost şi maestrul lui Rafael.

Fecioara cu Pruncul, Rafael Santi (aprox. 1502). Născut în Urbino, a învăţat pictura cu Perugino, apoi s-a desăvârşit la Florenţa. Face parte, alături de Leonardo da Vinci şi Michelangelo, din tripleta celor mai mari artişti ai Renaşterii. Şi poate ai tuturor timpurilor. Rafael este cunoscut în special pentru Madonnele sale.

Fecioara cu Pruncul (Madonna Solly), Rafael Santi (aprox. 1502).

Fecioara cu Pruncul şi Sf. Ioan Botezătorul copil, Rafael Santi (aprox. 1505).

Povestea lui Tobias, Francesco Granacci (prima jumătate a sec. 16). A fost născut la Volterra, în Toscana, şi s-a desăvârşit ca pictor la Florenţa, unde a lucrat pentru Lorenzo de Medici.

Portretul unui tânăr, Francesco di Cristofano - zis Franciabigio (1522). Este unul dintre maeştrii florentini importanţi ai Renaşterii, deşi mai puţin celebru decât alţii. Încă din timpul vieţii a fost considerat un mare artist în frescă.

Iisus predicând în templu, Lodovico Mazzolino (1524). Mazzolino a fost un pictor renascentist activ în Ferrara şi Bologna.

Vertumnus şi Pomona, Francesco Melzi (1518). Pictor al Renaşterii milaneze, a fost unul dintre ucenicii lui Leonardo da Vinci.

Naşterea lui Iisus, Bernardino Luini (prima jumătate a sec. 16). Luini a fost un pictor milanez renascentist, cel mai talentat elev al lui Leonardo da Vinci.

Crist şi Fecioara, Lorenzo Lotto (1521). Reprezentant al Renaşterii târzii veneţiene (deşi e născut la Milano), tehnica şi coloristica sa au influenţat formarea curentului manierist în nordul Italiei.

Portretul unei tinere, Jacopo Palma cel Bătrân (1524). Palma cel Bătrân a fost un maestru al Renaşterii veneţiene.

Portretul unei tinere, Sebastiano Luciani - zis del Piombo (aprox. 1512). Del Piombo a fost unul dintre marii maeştri renascentişti veneţieni. Fiind activ şi la Roma, şi-a creat un stil original, combinând tehnica coloristică veneţiană cu monumentalitatea romană. Pentru lucrările sale papa Clement al VII i-a acordat sarcina de purtător al sigiliului din plumb ("sigiliul mic"), de unde şi supranumele.

Portretul unui tânăr, Lorenzo Costa (prima jumătate a sec. 16). Pictor renascentist, a fost unul dintre cei mai influenţi membri ai şcolii din Ferrara.

Sfânta Familie, Francesco Francia (aprox. 1490). Maestru al şcolii de pictură ferrareză, a fost prieten apropiat şi partener al lui Lorenzo Costa.

Sfânta Familie şi Sf. Francisc, Dosso Dossi (aprox. 1516). Dossi este un alt produs remarcabil al şcolii din Ferrara, fost elev al lui Lorenzo Costa.

Manierismul.
Manierismul se dezvoltă în sec. 16, ca o continuare a Renaşterii târzii. Pictorii manierişti au sacrificat, în parte, iniţiativa artistică, pentru a urma cât mai fidel "maniera" lucrărilor lui Rafael (în special) şi Michelangelo. A rezultat, astfel, un stil elegant, sofisticat chiar, dar oarecum artificial.

Botezul Domnului, Francesco Maria Mazzola - zis Parmigianino (aprox. 1519). După cum îi zice şi supranumele, este vorba de un pictor născut în Parma. A fost activ, de asemenea, în Roma şi Bologna. Un foarte talentat desenator, a murit tânăr (37 ani), având totuşi o influenţă puternică asupra pictorilor manierişti.

Apostolii Petru şi Ioan, Giorgio Vasari (1557). Născut la Arezzo, lângă Florenţa, a devenit bun prieten cu Michelangelo, de al cărui stil a fost puternic influenţat. Nu a strălucit în pictură, dar a fost un arhitect de primă mână. De asemenea, este primul istoric de artă, scriind o istorie a artei italiene din sec. 14-17.

Portretul unui tânăr, Giovanni Battista di Jacopo - zis Rosso Fiorentino (1516). Unul dintre reprezentanţii de seamă ai manierismului florentin, a lucrat la Curtea lui Francisc I, regele Franţei. Supranumele ("florentinul roşu") i-a adus-o utilizarea unei nuanţe particulare de roşu, inventată de el.

Venus şi un cântăreţ de orgă, Tizian Vecellio (1550). Tizian este cel mai longeviv, mai important şi mai prolific maestru al şcolii de pictură din Veneţia sec. 16. A devenit unul dintre cei mai copiaţi şi influenţi pictori italieni.

Fată cu tipsia de fructe, Tizian Vecellio (1555).

Portretul lui Giovanni Mocenigo, Jacopo Robusti - zis Tintoretto (a doua jumătate a sec. 16). Tintoretto este unul dintre cei mai iluştri reprezentanţi ai şcolii de pictură veneţiană din sec. 16 (alături de Tizian şi Veronese). Operele sale îmbină elemente ale Renaşterii târzii şi ale manierismului. Pentru spectaculara sa energie expusă în tablouri a primit supranumele "Furiosul". Puţini pictori au stăpânit ca el arta clarobscurului (jocul de lumini şi umbre).

Trei senatori veneţieni în faţa Sf. Marcu, Jacopo Robusti - zis Tintoretto (1571).

Iisus mort, susţnut de doi îngeri, Paolo Caliari - zis Veronese (aprox. 1588). Paolo Veronese este al treilea membru al tripletei marilor maeştri ai şcolii veneţiene din sec. 16. Mulţi critici de artă îl consideră drept cel mai mare colorist din istoria artelor.

Punerea în mormânt, Paolo Caliari - zis Veronese (aprox. 1585).

Jucătorii de şah, Paris Bordone (1540). Bordone a fost un reprezentant al Renaşterii târzii veneţiene. A fost unul dintre elevii lui Tizian.

Barocul.
La începutul sec. 16, o parte a populaţiei Europei Occidentale s-a desprins de Biserica Catolică, pe care o acuzau de corupţie, lux şi lăcomie şi părăsirea misiunii apostolice iniţiale. Cei care protestau împotriva papalităţii s-au numit protestanţi şi au înfiinţat mai multe culte creştine protestante, separate de Roma (luteranism, calvinism, anglicanism, etc.). Această mişcare de separare faţă de catolicism s-a numit Reformă. La rândul ei, Biserica Catolică a demarat o ofensivă ("Contrareforma"), care avea dublu scop: pe de o parte păstrarea credincioşilor, pe de alta - readucerea în sânul Bisericii a celor care deja o părăsiseră. Pentru aceasta, pe lângă o acţiune de reală reformare a Bisericii Catolice, au fost folosite şi mijloace religioase, politice, economice şi chiar militare. De asemenea, a fost pusă în mişcare o puternică maşină de propagandă. O parte importantă a acestei propagande în favoarea catolicismului a fost realizată prin intermediul unui curent artistic - barocul.
Barocul ia naştere în Italia (la Roma, pentru a fi mai exacţi), în jurul anului 1600. Operele baroce pun accent pe compoziţii monumentale, încărcate cu multe personaje, simetrie, îmbinarea dramatică a planurilor şi culorilor, pentru a crea emoţii puternice privitprului. Subiectele sunt prezentat în mod clar, fără prea multă simbolistică. În general sunt teme religioase majore, realizate în mod dramatic. Sunt, însă, şi subiecte din afara religiei: portrete, viaţă privată, chiar şi din mitologia greco-romană. Părinţii picturii baroce sunt consideraţi Michelangelo Merisi - zis Caravaggio şi fraţii Carracci.

Amor învingător, Michelangelo Merisi - Caravaggio (1601). În prezent este considerat unul dintre cei mai mari pictori din istorie. Din păcate, a murit tânăr şi nu există prea multe lucrări cu semnătura lui.

Portretul Anei Guicciardini, Agostino Carracci (1598).

Iisus în sălbăticie, Ludovico Carracci (1608).