Berlin (II - continuare)

Neues Museum a fost deschis, cum spuneam, pe la jumătatea sec. 19. În 1939, la debutul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost închis pentru public. În timpul războiului a suferit distrugeri majore în urma bombardamentelor anglo-americane. Şi nici luptele de stradă duse cu sovieticii nu i-au făcut prea mult bine. Din fericire, colecţiile sale erau bine depozitate şi nu au avut de suferit, dacă nu socotim aici "împrumuturile" ruseşti.

Par un egzamplu, aşa numitul "Tezaur al lui Priam" descoperit de Schliemann la Troia (o serie de piese de podoabă feminine, mult anterioare Războiului Troian), "s-a pierdut" în timpul pătrunderii Armatei Roşii în Berlin. Sovieticii au negat cu tărie că l-au sfeterisit, dar, ce să vezi, în 1993 a fost expus în Muzeul Puşkin din Moscova. Şi multe alte opere de artă şi comori dispărute în război au început să iasă la iveală prin muzeele ruseşti. Comuniştii, cel puţin, păstrau un fel de ruşine. Ştiau că sunt de furat şi nu se lăudau cu ele. Ruşii actuali reuşesc să fie chiar mai javre ordinare, decât şi-a putut închipui cineva. În 2010 parlamentul rus a dat o lege, prin care se decide că toate comorile jefuite în timpul războiului aparţin Rusiei, ca o compensaţie pentru distrugerile şi pierderile suferite în urma invaziei naziste.

Bon, ne facem că uităm că ruşii au fost aliaţii lui Hitler până în 1941, că alături de nemţi au declanşat al Doilea Război Mondial, invadând Polonia; că au mai invadat Finlanda şi Ţările Baltice, că au ocupat Basarabia. Ok, nemţii şi aliaţii (România, Finlanda, Italia, Ungaria) lor au invadat URSS în iunie 1941 şi au produs pagube şi pierderi de vieţi uriaşe. Da, şi naziştii s-au ocupat cu jefuitul. Camera de chihlimbar de la Palatul Ecaterinei cea Mare de lângă Sankt Petersburg este o reproducere modernă - originalul l-au încărcat germanii şi nimeni nu ştie unde este. Ori dacă mai este. Deci, poate au avut dreptul să jefuiască în ţările inamice - Aliaţii occidentali au avut şi ei pierderi în război, însă n-au făcut-o. Dar sunt opere de artă luate din Polonia şi Cehia. Sau din depozitele naziste cu tezaure jefuite de ei din Europa de Vest. Evident, nici pe acestea nu vor să le returneze. Eh, ruşi. Tragem apa, mergem mai departe.

După război, muzeul a continuat să fie o ruină timp de decenii. Abia prin anii '80 şi-au pus autorităţile comuniste din RDG problema problema restaurării. Însă lucrările efective de reconstrucţie au început abia în 1997. Muzeu a fost redeschis în 2009.

Biletul de intrare costă 12 euro.

Porticul exterior păstrează urmele gloanţelor din timpul cuceririi Berlinului de către sovietici.

Piese de aur din tezaurul de la Troia (mileniul III î.Cr.) - reproduceri. Nemţoii încă au frustrări majore de pe urma fostei superputeri, care a fost Germania - cosideră germana o limbă de circulaţie internaţională.

Piese din Orientul Apropiat - a doua jumătate a mileniului II î. Cr.

Pe ici-pe colo clădirea mai păstrează urme ale vechii splendori antebelice.

Ceramică greacă de la începutul mileniului I î.Cr.

Ceva piese feniciene.

Cea mai mare parte a muzeului este dedicată Egiptului Antic.

Regele Seti I în faţa zeului Osiris - aprox. 1290 î.Cr.

Neues Museum adăposteşte şi celebrul bust al reginei Nefertiti, soţia faraonului Akhenaton. Se crede că a fost realizat în jurul anului 1345 î.Cr. În sala unde este expus nu este permisă fotografierea - am luat poza de pe net pentru exemplificare.

Ceva antichitate romană.

Basorelief votiv cu zeul Mitras - sec. 2 d.Cr.

2-3 săli conţin piese din Europa evului mediu timpuriu.

Bazin din marmură veneţian - sec. 9.

Denar din argint de la Carol cel Mare - începutul sec. 9.

Piatră tombală din regiunea Rinului - sfârşitul sec. 14.

Ultimele săli conţin exponate din Europa preistorică.

"Pălăria de aur Berlin". Datează de prin anul 1000 î.Cr. şi nu se ştie la ce folosea. Posibil un obiect de cult.

Obiecte din epoca bronzului.

Unelte din paleolitic (prima epocă a pietrei).

Mormântul unei femei din neolitic (ultima epocă a pietrei).

Intrearea în Pergamon se face separat. Clădirea a fost construită între 1910-1930 pentru a adăposti monumente de mari dimensiuni din Orientul Antic. Acestea au fost aduse bucată cu bucată de pe şantierele arheologice conduse de istorici germani la sfârşitul sec. 19 - începutul sec. 20 şi reconstituite. Conţine, evident, şi piese de dimensiuni mai mici. Şi are ataşat un Muzeu al artei islamice.

În timpul războiului, Pergamonul a fost lovit de mai multe bombe şi a ars. Apoi, în 1945-1946, sovieticii au cărat cu ei tot ce încăpea în camioane. Abia în 1958 au fost retrocedate cele mai multe dintre piese. Dar şi aşa, o bună parte a rămas în Rusia şi sunt expuse la Moscova şi Sankt Petersburg.

Pergamonul are peste 5 milioane de vizitatori anual, ceea ce îl face cel mai vizitat muzeu de artă din Germania.

Biletul de intrare costă 12 euro.

Din păcate, exact secţiunea ce conţine monumentul care a dat numele muzeului, altarul ridicat de regele Eumenes II al Pergamului în sec. 2 î. Cr., era închisă pentru restaurare.

Fotografie luată de pe net pentru exemplificare.

Poarta zeiţei Iştar şi Calea procesiunilor au fost construite probabil în anul 575 î.Cr. de Nabucodonosor II, regele Babilonului. Poarta are 14 metri înălţime şi 30 de metri lăţime. Este acoperită cu cărămizi vopsite şi emailate reprezentând tauri, lei şi animale fantastice. A fost recreată din mai mult de 10.000 de cărămizi originale. Şi este doar prima poartă a întregului complex, cea de dimensiuni mai mici. Cea mare încă zace sub formă de cărămizi în depozitele muzeului.

Altarul lui Jupiter Heliopolitanus din Milet. A fost ridicat în sec. 2 d.Cr.

Mozaic de pe podeaua unei case romane din Milet (aprox. anul 200 d.Cr.). În reprezintă pe Orfeu şi este realizat din pietre şi sticlă colorată.

Poarta forumului roman din Milet. A fost construită în sec. 2 d.Cr. şi distrusă de un cutremur în sec. 10. A fost excavată şi reconstituită după 1900. Are 16 metri înălţime şi 30 de metri lăţime. Poarta nu este în întregime originală. O bună parte din ruinele ei au fost reutilizate în epocă la alte construcţii. Restaurarea este mai mult o extrapolare după surse antice, decât înfăţişarea iniţială şi cuprinde destul de multe materiale moderne - beton şi oţel.

Artă asiriană şi babiloniană - sec. 9-6 î.Cr.

Lambriuri de lemn pictat dintr-o casă din Alep, Siria - începutul sec. 17.

Farfurii pictate din Iznik, Turcia, prima jumătate a sec. 16.

Faţada zidului exterior al palatului din Qasr Al-Mshatta, un palat arab, situat la 30 km sud de capitala Iordaniei, Aman. Construcţia a fost începută de califul Al Walid II din dinastia Umayyadă. În anul 744 califul a fost asasinat, iar lucrările la palat s-au sistat. Ulterior, un cutremur a distrus mare parte din complex. Bucata expusă în Pergamon este doar un fragment redus al faţadei. Restul, care nu apucase să fie decorată a rămas la faţa locului. Încă se fac săpături arheologice acolo.

Cu Faţada Mshatta începe Muzeul de artă islamică.

Teracotă emailată din sec. 14 descoperită în Iran.

Plăci de faianţă din sec. 14 (Iran).

Mihrabul (nişa care indică direcţie spre Meca) din Moscheea Beyhekim din Konya, Turcia (sec. 13).

Perete decorat al unei case din Damasc, Siria (sec. 15).

Perete decorat dintr-o moschee din Iran (sec. 15).

Corn şi casetă sculptate în fildeş, sec. 15.

Stucatură dintr-un palat din Samarra, Irak (sec. 10).