Berlin (II)

Alexanderplatz este una din pieţele importante ale oraşului, un loc de întâlnire preferat al multor berlinezi. La origine un obor pentru vânzarea vitelor, situat în afara zidurilor, a fost organizată ca piaţă la începutul sec. 19 şi denumită aşa în onoarea ţarului Alexandru I, pe atunci un aliat al Prusiei împotriva lui Napoleon (nu că asta i-ar fi ajutat cu ceva pe nemţoi).

După Primul Război Mondial devine unul din principalele centre ale vieţii de noapte berlinezilor. Şi tot pe acolo şi-a avut sediul niţel mai târziu poliţia politică nazistă - Gestapo.
În mod normal un turist la prima vizită în Berlin începe cu Alexanderplatz şi continuă pe traseul descris în continuare.

Gara din Alexanderplatz.

Fernsehturn (turnul fostei televiziuni est-germane) a fost ridicat între 1965-1969 şi este cea mai înaltă construcţie din Germania, precum şi a doua din UE, după turnul televiziunii din Riga, Letonia. La partea superioară are un restaurant rotitor şi o esplanadă de belvedere. Accesul costă 11 euro.

Un pic mai la vale, chiar vis-a-vis de Fernsehturn se găseşte Rotes Rathaus (Casa Roşie) - primăria Berlinului. A fost construită între 1861-1869 în stil neo-renascentist. Clădirea originală a fost distrusă în bombardamentele aeriene aliate şi a fost reconstruită în anii '50.

Iar între cele două se află Neptunbrunnen - o fântână construită în 1891. În înfăţişează pe Neptun şi patru femei care reprezintă cele patru fluvii majore ale Germaniei din acel timp: Rinul, Elba, Oderul şi Vistula. După schimbările teritoriale din 1918 şi 1945, Vistula curge în întregime prin Polonia, iar Oderul este graniţa dintre Germania şi Polonia.
Ca şi restul oraşului, fântâna a fost avariată în război. După 1945, autorităţile comuniste din RDG au dispus restaurarea şi mutarea în actualul spaţiu.

Rinul.

Oderul.

Puţintel mai într-o parte este Marienkirche - Biserica Sf. Maria. Construită în sec. 13 în stil gotic (prima menţionare documentară are loc în 1292), este una dintre cele mai vechi biserici din Berlin. Lăcaşul a fost grav avariat în timpul războiului şi a fost restaurat în anii '50. Printr-o minune, am putea spune. Biserica a picat în Berlinul de Est, iar autorităţile comuniste nu le aveau cu "misticismul". În interior pot fi admirate o serie de lucrări de artă religioasă medievală adunate de prin ruinele altor biserici berlineze, care nu mai fost reconstruite.

Ajungi, apoi, în Insula Muzeelor. Insula cu pricina este cuprinsă între două braţe ale râului Spree. I se spune aşa deoarece în sec. 19 au fost organizate aici mai multe muzee de interes naţional:

- Altes Museum (Muzeul Vechi) a fost primul înfiinţat (construit între 1823-1830) şi conţine piese istorice şi de artă din atichitatea greco-romană.

- Neues Museum (Muzeul Nou) a fost construit între 1843-1855 şi conţine colecţii cuprinzând Egiptul şi Orientul Antic, Altarul din Pergam (într-o sală separată numită Pergamon), o colecţie de artă musulmană, dar şi săli dedicate preistoriei europene.

- Bode Museum a fost creat în 1904 şi conţine monede, sculpturi şi basoreliefuri din zona bizantină, precum şi din Europa occidentală, mergând din perioada gotică (sec. 13-14) până în sec. 18.

- Alte Nationalgalerie a fost fondată în 1861. În ciuda numelui (Galeria de artă veche), adăposteşte picturi din sec. 18-20.

Grav avariate în bombardamentele aliate, apoi în luptele de stradă cu sovieticii, muzeele au fost restaurate după război. Din fericire, colecţiile lor fuseseră deja depozitate în spaţii bine protejate şi nu au fost afectate. În afară de ce au jefuit ruşii, adică.
Din 1999 Insula Muzeelor face parte din lista monumentelor UNESCO.

Nu am avut timp să le vedem pe toate, dar, hei, Berlinul este la doar două ore de zbor.

Alte Nationalgalerie - nu am vizitat-o.

Şi nici Altes Museum.

(va urma)