În prima noapte am tras la un hotel puţin la nord de Podgorica. Numit Titograd în perioada comunistă, oraşul este capitala ţării. Este capitală doar de după al Doilea Război Mondial. Anterior centrul politic şi administrativ era la Cetinje. De fapt şi în prezent sediul oficial al preşedintelui Muntenegrului este aici.
Podgorica era un nod de comunicaţii important în zona Balcanilor de Vest în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, convoaiele germane trecând des pe aici. Drept care a fost intens bombardat, de nu mai puţin de 70 de ori. Ca urmare oraşul a fost efectiv ras de pe faţa pământului. Azi este un oraş nou, cu puţine lucruri de văzut în el.
Podul Mileniului a fost construit în 2005 peste râul Moracha.
Catedrala din Podgorica a fost construită între 1993-2013. Urmează un stil arhitectonic eclectic, cu influenţe bizantine şi romanice.
Sfântul Ştefan este o insuliţă aproape lipită de ţărm. Încă din sec. 12 aici a fost constituită o aşezare fortificată, a cărei populaţie se ocupa cu pescuitul şi pirateria. De teama otomanilor, în 1423 localnicii acceptă suzeranitatea Veneţiei (dar păstrând o largă autonomie), cu condiţia să nu mai atace vasele Serenissimei. În 1954 autorităţile comuniste i-au relocat pe ultimii locuitori, au restaurat clădirile şi au transformat insula într-un resort de lux. Azi este un resort privat de 5 stele, cu preţuri pe măsură. Pe insulă nu ai acces, dacă nu eşti cazat acolo.
Budva este cel mai important centru turistic de pe riviera muntenegreană. Ca şi Ulcijn, oraşul a fost întemeiat prin sec. 5 î. Hr., dar nu de iliri, ci de greci. Tradiţia spune că întemeietorul ar fi fost Cadmus, eroul fondator al Tebei. Oraşul a trecut în mâinile romanilor, apoi a făcut parte din Bizanţ. Prosperitatea localnicilor, bazată în mare parte pe comerţ, a atras şi atenţii nedorite. În 841 Budva este cucerită de piraţii sarazini din nordul Africii. În sec. 13 oraşul trece sub autoritatea Regatului sârb, pentru ca în 1420 veneţienii să ocupe întreaga regiune.
Budva a rămas sub autoritatea Veneţiei până la disoluţia Republicii din lagună în 1797. Veneţienii au ridicat ziduri puternice, care au asigurat apărarea oraşului, deşi nu au lipsit mai multe asedii otomane. După 1797, Budva intră în componenţa Imperiului Habsburgic. Unde rămâne până în 1918, când, la sfârşitul Primului Război Mondial, zisul imperiu colapsează, iar oraşul este alipit Iugoslaviei.
Cutremurul din 1979 a lovit crunt şi Budva. Au fost necesari 8 ani pentru refacerea oraşului vechi, inclusiv a unor porţiuni din ziduri.
Acum, ziceţi. Dacă nu vă spuneam că e Budva, nu aţi fi crezut că e Italia? Eu, da.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu