Brescia (III)

Biserica Santa Maria del Carmine a fost construită în sec. 14, în perioada când Brescia se găsea sub dominația ducatului Milano. La vremea respectivă biserica făcea parte dintr-o mânăstire aparținând ordinului monahal al carmeliților. După ce Brescia intră în componența Republicii venețiene, biserica este modificată și lărgită. O primă fază a noilor lucrări are loc în 1429. Alte lucrări au loc între 1475-1478 la biserica propriu-zisă, în timp ce clădirile mânăstirii au fost și ele reconstruite între 1496-1516. Interiorul este decorat cu opere de artă renascentiste și baroce; s-au păstrat și unele fresce în stil gotic din sec. 14-15. Din păcate, majoritatea comorilor artistice din biserică au fost jefuite ori distruse la sfârșitul sec. 18 - începutul sec. 19, când Brescia s-a găsit sub ocupația Franței republicane, iar mânăstirea a fost dezafectată.

Portalul renascentist a fost realizat după 1450. Fresca lunetei a fost pictată în 1517 de un pictor local - Floriano Ferramola.

Capela Averoldi (Averoldi erau una din familiile proeminente locale). Frescele altarului și tavanului au fost pictate de Vicenzo Foppa, unul din maeștrii Renașterii milaneze, în 1477. Pe peretele din dreapta sunt depozitate ușile originale ale bisericii sculptate în lemn (sec. 15).

Capela miracolelor Sf. Eligio. Fresce gotice din sec. 14-15.

Capela altarului principal - sec. 18.

Coborârea de pe cruce - teracotă pictată, sec. 15.

Turnul Pallata a fost construit în 1254, parte a fortificațiilor din sec. 13 ale orașului. Partea superioară a fost adăugată în sec. 15. Fântâna de la bază a fost sculptată în 1597.

Biserica Sfinții Nazaro și Celso a fost construită, într-o primă fază, în prima parte a sec. 13 - în 1239 deja există o primă mențiune documentară. În sec. 15 biserica a fost refăcută în stil gotic târziu. Câteva decenii mai târziu interiorul este reorganizat în stil renascentist. În sec. 18 lăcașul de cult a fost reconstruit aproape integral. Lucrările au demarat în 1753 și au luat sfârșit în 1780. Asta și pentru că marea explozie a bastionului San Nazaro din 1769 a avariat clădirea și unele părți au trebuit reluate de la zero. A rezultat un monument arhitectonic în stil neoclasic. Biserica adăpostește o serie de opere de artă aparținând curentelor Renașterii și Barocului.

Iisus în slavă între Moise și Ilie, Alessandro Bonvicino, zis Il Moretto (1541). Mare maestru al Renașterii târzii din Brescia.

Polipticul Averoldi - pictura altarului principal - a fost realizată de Tizian, cândva între 1520-1522.

Sacristia cu portretele canonicilor din sec. 17.

Închinarea Magilor, Giovanni Battista Pittoni (1740). Pittoni a fost unul din mari maeștri venețieni ai curentului Rococo.

Încoronarea Fecioarei, Il Moretto (1534).

S-a păstrat și un fragment nu prea mare din vechiul oraș roman Brixia. Templul de pe capitoliu era dedicat unei triade compusă din Jupiter, Junona și Minerva și a fost construit în anul 73 de împăratul Vespasian. Teatrul a fost construit cam în aceeași perioadă, ori de Vespasian, ori de fiul și succesorul său - Titus. Putea adăposti 15.000 de spectatori, fiind unul din cele mai mari teatre romane din nordul Italiei. În sec. 5 un cutremur a pus la pământ mare parte a zonei capitoliului local, după care ruinele au fost acoperite de o alunecare de teren. În secolele următoare aici au apărut diferite alte construcții. În 1823 au fost demarate cercetări arheologice, cercetări ce continuă și astăzi. Din 2013 o parte a moștenirii romane este deschisă publicului.

Sub templu s-a descoperit și un sanctuar subteran din perioada republicană (sec. 1 î.Hr.). Are patru încăperi, din care doar una este accesibilă publicului.