Mânăstirea Santa Giulia este un monumental complex de cult din Brescia, care adăpostește mai multe edificii, între care cele mai importante sunt Mânăstirea San Salvatore, Biserica Santa Giulia și Oratoriul Santa Maria in Solario.
Mânăstirea San Salvatore este cea mai veche parte a complexului. Mânăstirea de măicuțe a fost întemeiată în anul 753 de ultimul rege al lombarzilor, Dezideriu. Prima stareță a fost chiar fiica regelui. După prăbușirea Regatului longobard, împărații carolingieni, apoi cei ai Imperiului German au acordat așezământului mari danii în moșii și tot felul de privilegii. Biserica mânăstirii a fost reconstruită în sec. 9 și, din nou, pe la jumătatea sec. 12, când a fost refăcută în stil romanic. O ultimă perioadă de lucrări a avut loc către sfârșitul sec. 15 - începutul sec. 16. În 1797 mânăstirea a fost desființată de iacobinii locali și transformată în cazarmă de cavalerie. După jumătatea sec. 19 complexul a fost lăsat în părăsire.
Oratoriul Santa Maria in Solario a fost ridicat în sec. 12 pentru a adăposti cele mai importante relicve ale Mânăstirii San Salvatore, dar și ca o capelă separată. A fost închisă, ca și restul complexului, în 1797, iar mare parte din relicve au fost distruse ori au dispărut.
Biserica Santa Giulia a fost construită spre sfârșitul sec. 16 în stil renascentist târziu. În 1797 biserica a fost închisă, iar lucrările de artă religioasă din interior (altare, picturi, fresce, sculpturi) au fost distruse, furate, vândute. Azi este transformată în sală de conferințe și nu face parte din traseul muzeal.
Întregul complex a fost cumpărat în 1966 de municipalitate, restaurat și transformat în muzeu. Muzeul este cel mai mare din Brescia și cuprinde o serie de colecții de arheologie, istorice și artă, precum și ruinele unor locuințe romane din sec. 2-3. În 2011 complexul Santa Giulia a fost inclus pe lista monumentelor UNESCO.
Planul complexului.
Lupta cu amazoanele, fragment dintr-un sarcofag (sec. 2-3 d.Hr.).
Capiteluri romane, sec. 2-3 d.Hr.
Portrete de împărați romani (și împărăteasă) din sec. 3.
Victoria înaripată din Brescia, sculptură în bronz (c. 250 d.Hr.)
Ruinele locuințelor romane.
Lipsanoteca din Brescia, relicvariu sculptat în fildeș (sec. 4).
Obiecte din perioada longobardă, sec. 6-7.
Bucăți de mătase produse în Bizanț în sec. 8-11. Au fost găsite din întâmplare într-un relicvariu.
Cocoșul lui Ramperto - sculptură din cupru, decorată cu aur și argint. A fost numit așa pentru că a fost realizat, cândva între 820-830 la porunca episcopului Ramperto, pentru a servi drept giruetă pe turla mânăstirii Sf. Faustino și Giovito. De acolo a fost dat jos în 1891 și mutat în muzeu.
Sf. Benedict - pictor anonim lombard (prima jumătate a sec. 15).
Elemente decorative și capiteluri din sec. 9.
Fecioara cu Pruncul și Sf. Anton abatele, anonim lombard (sec. 15).
Oratoriul Santa Maria in Solario este organizat pe două nivele. Parterul este nedecorat. Interesant, pilonul de susținere central este un fost altar roman din sec. 2 d.Hr. Încăperea superioară este decorată cu fresce pictate cândva între 1513-1524 de un important maestru renascentist local - Floriano Ferramola.
Crucea lui Dezideriu, cruce din lemn, aurită și decorată cu 212 pietre prețioase, camee și medalioane de sticlă colorată. Majoritatea au fost montate la începutul sec. 9, când a fost realizată crucea, altele adăugate ulterior, până în sec. 16. Între acestea, unele camee și medalioane datează din perioada romană, fiind reutilizate.
Și așa s-ar vedea, dacă ar fi lumina bună.
Biserica San Salvatore are trei nave, coloanele despărțitoare având fie capiteluri romane (luate din ruinele capitoliului și refolosite), fie bizantine. Încă de la început (sec. 8) biserica a fost bogat decorată cu stucaturi, sculpturi și fresce (păstrate doar fragmentar). Alte fresce datează din sec. 14. În sec. 16 biserica a fost decorată cu noi fresce pictate de doi pictori renascentiști locali - Floriano Ferramola și Paolo da Caylina cel Tânăr.
Monumentul funerar al lui Nicolo Orsini (condotier din sec. 15-16).
Monumentul funerar al lui Marcantonio Martinego (comandant venețian căzut într-o luptă cu spaniolii). A fost sculptat între1503-1518 în marmură și bronz de Bernardino della Croci, important sculptor și bijutier renascentist lombard.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu