A fost ridicată în prima jumătate a sec.13 peste ruinele unei basilici mai vechi (constucţie în stil romanic de la mijlocul anilor 1100).
Prima menţiune documentară ar data din 1211, când regele maghiar Andrei II dă o diplomă cavalerilor teutoni, prin care le acorda un teritoriu pe valea râului Tartlau (actualmente Târlung). Aici ei vor pune bazele aşezării Prejmer. Numele are rezonanţă slavă şi poate indica existenţa unei aşezări mai timpurii în zonă.
Călugării cavaleri reuşesc să apere cu succes trecătorile Carpaţilor împotriva cumanilor, ba chiar extind zona de influenţă a Regatului maghiar până la Dunărea de Jos. Deasemenea, exploatează cu succes bogatele mine de sare, fier şi aur din pământurile acordate de regalitatea maghiară. Succesul, însă, s-a urcat la cap sfinţiilor lor, carele sumeţitu-s-au de au vrut să scape de sub suzeranitatea maghiară şi să întemeieze un principat independent. Înfumurarea nu le-a ajutat prea mult şi pe câmpul de luptă. În 1225 Andrei II le-a acordat nerecunoscătorilor înzăuaţi câteva meditaţii în materie de tactică militară, silindu-i să-şi ia rapid tălpăşiţa cu coada între picioare.
În atari condiţii, biserica din Prejmer, abia începută, a fost subordonată mânăstirii cisterciene de la Cârţa. Iar o parte a veniturilor sale, Bela IV (urmaşul lui Andrei II) le-a acordat mânăstirii de la Citeaux - sediul ordinului cistercian. Sub coordonarea cistercienilor, a fost construită o biserică ce urma noul stil gotic; goticul burgund, pentru a face exces de corectitudine.
Pe la sfârşitul sec. 14 - începutul sec. 15, turcii şi tătarii au executat mai multe raiduri de pradă în Ţara Bârsei. Regele Sigismund de Luxemburg a dispus fortificarea mai multor biserici din piatră din regiune. Astfel, biserica din Prejmer a fost înconjurată de un zid şi un şanţ cu apă (care nu mai există azi). Zidul, de o formă aproximativ circulară, are o înălţime de 12-15 metri şi o lăţime la bază de 3-4 metri. Mai multe turnuri şi bastioane multiplicau puterea liniei de fortificaţii. La partea superioară a zidului, protejat de un acoperiş de ţiglă, se găseşte un drum de strajă dotat cu o multitudine de guri de foc.
În sec. 16 zidurile au fost modernizate, fiind proiectate să adăpostească tunuri şi, deasemenea, să poată rezista unui asediu cu arme de foc. Unul dintre noile dispozitive instalate a fost "orga morţii", o serie de 6 archebuze montate în canelurile unei plăci de lemn, pe ambele feţe (deci, 12 guri de foc), care puteau trage simultan. În plus, intrarea principală este protejată de o barbacană.
Pe interiorul zidurilor au fost organizate la vreo 270 de cămări de provizii şi de refugiu, pentru a putea adăposti întreaga populaţie locală pe timp de asediu.
Biserica poartă hramul "Sfânta Cruce" şi este construită în formă de cruce greacă (cu braţele egale) - singura de acest fel din Transilvania, fiind dominată de un turn clopotniţă de formă octogonală. La origini biserică catolică, în urma adoptării Reformei de către saşii ardeleni (sec. 16), a devenit biserică luterană (sau evanghelică).
Biserica fortificată din Prejmer a fost inclusă pe lista monumentelor UNESCO în anul 1999.
Biletul de intrare costă 10 lei.
Deci.... Pentru a pătrunde în cetate trebuia să treci pe sub un tunel al porţii exterioare...
... apoi să cucereşti barbacana...
---şi să traversezi un alt tunel închis cu mai multe herse (grilaje metalice), din care s-a păstrat doar una în prezent. Asta în ipoteza că te-ai putut apropia de ziduri.
Tripticul altarului a fost pictat între 1450-1460 şi este una dintre cele mai vechi şi mai valoroase piese gotice de altar din Transilvania.
Drumul de strajă al zidului.
În atacatori nu se arunca doar cu săgeţi şi smoală fierbinte.
În incinta cetăţii exista şi o şcoală. Prima atestare documentară a acestei şcoli datează din anul 1460. A fost folosită până în 1853. Frescele de pe pereţi au fost realizate în sec. 18.
Există şi un mic muzeu cu obiecte din gospodăriile săseşti din sec. 18-19.
