Aosta (III)

Biserica Sfinții Petru și Orso a fost ridicată între sec. 11-15. Din cauza perioadei lungi de construcție, biserica expune o combinație a stilurilor romanic (pentru părțile ridicate în sec. 11-12) și gotic. Orso (Ursu pre limba noastră a fost un călugăr de origine irlandeză, care a propovăduit în Valea Aosta prin sec. 6, înfăptuind diverse minuni). Așa cum se întâmplă prin toate orașele italiene, actuala construcție suprapune o biserică din sec. 9, care, la rândul ei, fusese înălțată peste o biserică și mai veche, din sec. 6.

Din prima perioadă de construcție se păstrează corpul principal al bisericii, cripta, cloașterul și turla. Ulterior a fost reconstruită absida altarului principal, acoperișul, a fost redecorat interiorul și a fost realizată o nouă fațadă. Bolțile și majoritatea frescelor datează din a doua jumătate a anilor 1500. Altarul principal este mai târziu, fiind realizat în sec. 18, în stil baroc. Tot de atunci sunt amvonul și unele dintre capele.

Din păcate vremea era ploioasă, cu un plafon jos și întunecat, iar lumina din biserică era atroce. Prin urmare, fotografiile din interior sunt slabe.

Mozaic păstrat din edificiul de sec. 9.

Cripta.

Cloașterul a fost construit începând cu anul 1133.

Coloanele ce înconjoară porticul au capiteluri sculptate în stil romanic.

Vis-a-vis se găsește Biserica San Lorenzo. Aceasta a fost construită în sec. 8, dar, de-a lungul timpului, a fost modificată și reconstruită de mai multe ori. Actuala înfățișare datează de prin 1600. Biserica a fost deconsacrată în 1793 și transformată în depozit. Azi este galerie de artă. În schimb, sub biserică au fost descoperite ruinele unei basilici paleocreștine, datată în sec. 5-6.

Criptoporticul este o structură subterană construită în sec. 1 î.Hr. Este în esență un portic, un coridor cu o colonadă centrală. Nu se știe exact la ce servea. Există mai multe teorii: depozit subteran, pasaj pietonal, cale de procesiuni sacre, etc.

Zidurile romane au fost construite în sec. 1 î. Hr. din pietre de râu și ciment și acoperite cu blocuri din travertin. Original aveau între 1,50 - 1,90 metri lățime și 6,5 metri înălțime. S-au păstrat în mare măsură, uneori încorporate în diferite clădiri moderne.

Alături de ziduri s-au păstrat și unele din turnurile de apărare. Puține mai păstrează aspectul din epoca romană deoarece au fost remodelate și utilizate în perioada medievală.

Turnul Pailleron este unul din turnurile care și-au păstrat cel mai bine forma inițială. Asta și pentru că nu a fost ulterior locuit, ci folosit ca depozit.

Turnul du Fromage a fost construit în sec. 12 peste resturile unui turn roman, în apropiere de teatrul roman. A constituit locuință fortificată a unei familii nobiliare locale - Casei. A fost denumit după numele ultimei moștenitoare a familiei, Jeannette du Fromage.

Turnul leprosului a fost și el construit în sec. 12 peste rămășițele unui turn roman. A fost deținut, de asemenea, de o familie din aristocrația aostană - De Friours. Numele îi vine de la faptul că, la începutul sec. 19, un lepros a fost închis aici pentru a nu răspândi boala în oraș.

Turnul bailivilor este o combinație dintre un turn din perioada romană și o fortificație ridicată în epoca medievală. Inițial proprietatea altei familii nobiliare, din 1263 a devenit sediul bailivilor - reprezentanții contelui de Savoia, stăpânul feudal al întregii regiuni.

Porta Pretoria este cea mai importantă și cel mai bine păstrată structură a centurii de fortificații romane. A fost construită în anul 25 î.Hr. Era principala poartă a orașului, fiind situată în partea de est a Decumanus Maximus - strada principală de pe axa vest-est. Orașele romane, în general, erau proiectate sub formă de tablă de șah. Două străzi principale tăiau cele patru laturi aproximativ în părți egale, încrucișându-se în centrul orașului: cea vest-est era Decumanus Maximus, iar cea nord-sud era Cardus Maximus. Aspectul porții a fost modificat în sec. 12, când unul dintre turnuri a fost reconstruit pentru a servi drept reședință unei familii nobiliare.

Aosta (II)

Catedrala din Aosta poartă hramul Înălțarea Maicii Domnului și Sf. Ioan Botezătorul. Prima catedrală a fost construită la sfârșitul sec. 4, când Aosta devine centrul unui episcopat. Structura primară a rămas neschimbată vreme de secole. La începutul sec. 11, episcopul Anselmo I a decis demolarea vechiului lăcaș și ridicarea unei noi catedrale, în stil romanic. Din această fază doar cripta și turla nordică au rămas nemodificate.

În sec. 13 catedrala suferă modificări majore, în stil gotic. Absida altarului principal este demolată și refăcută complet. La fel și nava principală. În sec. 16 au loc noi modificări în stilul Renașterii târzii. Aceste modificări au constat mai ales în ridicarea unei noi fațade principale și în realizarea unor noi decorații prin fresce și sculpturi în teracotă pictată. Câteva adăugiri au fost aduse și în sec. 18, în stil baroc.

Cripta datează din prima parte a sec. 11.

Și tot din acea perioadă s-au păstrat câteva fragmente de fresce.

Crucea lui Calvin se găsește la intersecția celor două artere principale ale vechiului oraș roman, fiind ridicată în 1541. Nu este numită așa în cinstea lui (Jean) Calvin, celebrul reformator religios din Geneva - din contră a fost realizată tocmai pentru a puncta alungarea calviniștilor din oraș și izbânda catolicismului.

Arcul de triumf al lui Augustus a fost ridicat în 25 î.Hr., după victoria împotriva tribului salassilor.