Traian Vladimirovici Putin sau cum Micul Paris va deveni Mica Moscovă

Aşa, deci... Acum ceva zile şi de restul ore, Băse ieşi pe sticlă şi anunţă cu voce hotărâtă şi privire ferm încrucişată că situaţia economică e albastră, ba chiar bate spre căcăniu, şi trebuie să se taie în carne vie. După sistemul amputăm piciorul, salvăm restul. Dar despre faptul că nu s-au luat măsuri mai demult, despre FMI şi cerinţele lui, despre bieţii pensionari şi / sau bugetari, despre corupţie şi clientelă s-a tot behăit cu mult aplomb în media ultimelor zile. Nu despre asta vreau să vorbesc.
În schimb e un alt lucru interesant. De ce Piratul a anunţat primul catastrofa şi, abia după aia, şi-a cântat partitura şi boculete? Despre asta s-a vorbit foarte puţin. Şi doar ca să se îngroaşe ideea că Băsescu conduce de fapt guvernul, iar Boc este o cârpă slugarnică. Ca şi cum nu era vizibil şi fără chestia asta. Dar, oare, numai atât? Că eu, unul, nu sunt prea mulţumit de explicaţie. Ceva lipseşte din tablou.
În primul rând, eu cred că Băsescu a luat lecţii din ce i se întâmplă Bunicuţei (aka Iliescu) şi nu vrea să ajungă şi el un bunicuţ, pe care nepoţii Blaga, Videanu şi Berceanu îl scot la geam, doar când vine pensia (alegerile). El vrea să deţină puterea de lider maximo şi după ce nu va mai fi la Cotroceni. Atât în PDL, cât şi în ţară. Şi îşi pregăteşte terenul de pe acum. A ieşit primul pe post pentru a servi de paratrăznet. Cum Boc, este văzut ca o marionetă, preşul va încasa toate şuturile (interesant, totuşi, că o face de aşa natură, încât să arate şi o oarecare delimitare de guvern). Lui nu-i pasă dacă pierde din popularitate, nu mai are dreptul să candideze. În schimb, nu vrea instabilitate şi alegeri anticipate. Are nevoie de un guvern PDL, care să organizeze alegerile viitoare. Şi, cred că nu greşesc prea mult, dar guvernul ăsta nu va mai fi condus atunci de Boc. Zic unii că piticul atomic va zbura maxim la toamnă. Eu nu cred. Un asemenea gest trebuie să aibă efect maxim. Oamenii au memorie scurtă, deci Boc e mai degrabă că va "merge pe scândură" (pentru cei care nu citesc aventuri cu piraţi s-a inventat google) mai prin vara lui 2012, în pregătirea alegerilor. Deşi, e posibil să-l sacrifice şi mai repede, dacă se convinge că astfel e mai bine pentru ca partidul să rămână la guvernare (poate fi o condiţie a partenerilor de coaliţie, au şi ei un electorat de împăcat).
Faza a doua va începe după alegerile, prezumtiv câştigate de PDL, în 2012. Mai întâi, Băsescu va arunca pe piaţă pe cel care, cu blagoslovirea lui, va fi uns candidat la preşedinţie. Adică îşi va stabili succesorul. Cel mai probabil, un tip mai tânăr şi mai intelectual, gen. Nişte ochelari nu ar strica. Şi o poziţie politică precedentă, dar care să nu-l amestece în troaca naţională. Europarlamentar, poate? Calmaţi-vă, nu, nu-i fie-sa. Cristian Preda ar cadra, însă mai sunt şi alţii pe acest tipar.
După 2014, vine faza a treia. Marinerul va fi numit prim ministru de noul preşedinte (Un alt motiv pentru care, acum, ia totul asupra lui. Între timp, România va fi ieşit din criză, iar el va putea juca rolul salvatorului. Cel care a intervenit şi a făcut ordine) şi va redeveni şi liderul partidului. Al unui partid niţel curăţat. Probabil că, până atunci, va profita de povestea cu criza ca să zboare pernele de sub fundurile unor baroni (cei trei mari de mai sus, cu precădere). Că ei au multă putere în teritoriu şi sunt nişte hopuri pe calea totalei dominări asupra partidului.
Nu sunt vreo sibilă sau vreun prooroc, dar mi se pare un foarte logic şi pefect plauzibil curs al lucrurilor. Dar, în nemuritoarele cuvinte ale englezului Goethe, "qui vivra, verra".
Hai, dasfidania.