Rocamadour

Este un orăşel din sud-vestul Franţei, cocoţat pe un colţ de stâncă, pe malul drept al râului Alzou, un mic afluent al fluviului Dordogne. Numele său conţine o combinaţie între "rocca" = stâncă în occitană (limba evului mediu timpuriu în sudul Franţei) şi numele Sf. Amadour (Amator, Amador), un episcop al oraşului Auxerre din sec. 4-5 şi sfânt patron al Rocamadourului.
La începutul sec. 12 aici se găsea doar o capelă a călugărilor benedictini, ce aparţinea de mânăstirea Saint Martin de Tulle. Capela adăpostea o statuie din piatră neagră a Fecioarei - una din celebrele Madonne negre ale lumii catolice. În 1112 episcopul din Tulle s-a instalat aici, clădind şi o reşedinţă în vârful stâncii. Ca printr-o simplă coincidenţă, la scurtă vreme după aceea, încep să fie raportate miracole înfăptuite de Madonna neagră. Statuia în sine este datată tot prin sec. 12, însă tradiţia susţine că ar fi fost sculptată de Sf. Amadour în persoană. În 1166, cu ocazia unor lucrări, a fost descoperit lângă capelă un mormânt ce conţinea un corp foarte bine păstrat. Evident, a fost prezentat lumii drept moaştele sfântului patron.
Statuia făcătoare de minuni, presupusele moaşte ale Sf. Amadour, dar şi locaţia foarte bine aleasă pe un important drum ce ducea în nord-vestul Spaniei la Compostela - unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj catolic - au făcut ca şi Rocamadour să atragă, la rândul său, mulţimi de pelerini, inclusiv dintre cei mai iluştri (Henric II al Angliei şi a lui soţie Alienor de Aquitania, pardunegzamplu). Iar cu pelerinii, în special cu cei din vârful piramidei sociale, şi-au făcut apariţia şi foarte lucrative donaţii. Treptat, pe măsură ce pelerinii se înmulţeau, pe lângă lăcaşele de cult se dezvoltă un orăşel. Puternice ziduri de apărare au fost, deasemenea, ridicate pentru protejarea sanctuarului.
La începutul sec. 13 papa Nicolae IV a acordat indulgenţe pentru efectuarea pelerinajului la Rocamadour. Pentru pelerini s-a amenajat o Cale a suspinelor, care o copia pe cea de la Ierusalim, cu cele 14 opriri cu tot. Pelerinul trebuia să parcurgă în genunchi cele câteva sute de metri la deal.
În 1317, din motive încă necunoscute călugării părăsesc locaţia, care rămâne în subordinea episcopiei. Probabil episcopii se cam săturaseră să împartă beneficiile cu benedictinii. Însă sfinţiile lor şi-au ales prost momentul. Sec. 14 a fost marcat de schimbări climatice, foamete, războaie şi mai ales de Marea ciumă din 1347-1350. Toate acestea au contribuit la scăderea masivă a numărului de pelerini şi, deci, a câştigurilor. Mai mult, în prima jumătate a sec. 15, o bucată enormă de stâncă s-a desprins din faleză şi s-a prăbuşit peste capela ce conţinea Madonna neagră, distrugând-o în totalitate. Abia în 1479 episcopul de Tulle a reuşit să găsească fonduri pentru a reface edificiul.
Chiar şi aşa, lucrurile nu s-au îmbunătăţit. Pelerinii erau rari, cei mai mulţi dintre locuitori au părăsit orăşelul, fortificaţiile au fost lăsate de izbelişte. În 1562, pe fondul războaielor religioase, hughenoţii pătrund în Rocamadour, jefuiesc şi distrug în stânga şi-n dreapta. Din acest moment, pelerinajele se întrerup definitiv. La sfârşitul sec. 18, locul era aproape complet părăsit şi lăsat în părăginire. Asta nu a împiedicat ceva zeloşi revoluţionari cu creierii pe moaţe să mai tragă o repriză de distrugeri.
Situl a fost restaurat la vechea sa glorie abia între 1857-1872, după ce episcopul de Cahors a avut ideea de a organiza o loterie pentru a strânge fondurile necesare.
Astăzi Rocamadour face parte din siturile protejate UNESCO şi este vizitat de mai mult de un milion şi jumătate de turişti anual. Dintre aceştia, câteva zeci de mii sunt pelerini. Căci indulgenţe încă se mai acordă celor care fac pelerinaj şi penitenţă aici.

Poarta Figuier.

Poarta Sfântă.

Biserica Sf. Salvator - sec. 12. În 1913 a fost ridicată la rangul de basilică minoră.

Capela Notre-Dame.

Madonna neagră de la Rocamadour - sec. 12.

Locul unde s-au găsit presupusele moaşte ale Sf. Amadour.

Frescă de sec. 13.

Deasupra intrării în capelă o sabie medievală este înfiptă într-o crăpătură în stâncă. Legenda zice că ar fi Durandal, spada celebrului erou de epopee, Roland.

Capelă dedicată Sf. Amadour.

Frescă de sec. 12.

Poarta Sf. Martial.

Calea pelerinilor...

... şi "staţiile".

Palatul episcopal din vârful stâncii.

Şi văzut de pe versantul opus.