Toulouse (I)

Situat în sudul Franţei, pe fluviul Garonne, Toulouse este unul dintre cele mai importante oraşe ale Hexagonului. Al patrulea ca mărime (450.000 de locuitori; 1,25 milioane în zona metropolitană), după Paris, Lyon şi Marsilia, şi centru al industriei aero-spaţiale europene (aici este sediul Airbus şi tot aici se ansamblează Ariane 5 - racheta spaţială europeană), a fost dintotdeauna un centru urban important. Garonna a constituit o cale de comunicaţii şi comerţ, traversând sudul Galiei de la est la vest. Iar Toulouse ocupă un loc strategic, în acest sens, la o răscruce de drumuri.
Întemeiat de gali, Tolosa (cum se numea pe atunci), a devenit unul dintre marile centre ale Galiei romane. În sec. 5, după prăbuşirea Imperiului Roman de Apus, sudul actualei Franţe intră în componenţa regatului vizigot, cetatea de pe Garonne fiind, pentru o vreme, capitală. În sec. 6 francii îi înfrâng pe vizigoţi şi-i trimit la cumpărături în Hispania. În timpul regilor franci, apoi sub carolingieni, sudul Galiei a devenit un ducat - Aquitania - nominal vasal centrului de putere din nord, practic ducând o politică internă şi externă independentă. În cadrul acestei entităţi politice, Toulouse (noua denumire este utilizată de prin sec. 7) devine centrul unui comitat.
Conţii de Toulouse au fost printre cei mai puternici lideri regionali ai Franţei medievale. Sub conducerea lor oraşul a înflorit şi prosperat din punct de vedere economic, cultural şi ştiinţific. Toulouse se erijează în centrul mişcării artistice şi al literaturii occitane (limba vorbită în sud). În 1229 este înfiinţată Universitatea, după model parizian. Şi tot zişii conţi au fost destul de îngăduitori cu diferitele erezii - în special cu catharii - ce au năpădit, în sec. 12-15, Aquitania. Motiv pentru care papalitatea a organizat ceva cruciade şi a adus pe capul băştinaşilor Inchiziţia.
Pe la sfârşitul sec. 13, ultimul conte are proasta inspiraţie să moară fără urmaşi direcţi. În care circumstanţe, regele francez ocupă comitatul. Localnicii, care şi-au ales anii 1300 drept reşedinţă, au făcut o afacere tare proastă. Este perioada cea mai neagră din istoria oraşului: Marea ciumă, Războiul de 100 de ani, inundaţii, incendii, foamete. În mai puţin de un secol, populaţia scade la o treime.
Abia după 1400, situaţia se schimbă. Proclamat "oraş regal", Toulouse primeşte drept de autoguvernare şi tot felul de favoritisme economice. Cetăţenii săi se îmbogăţesc din comerţul cu vin, cereale şi textile. Iar o parte din acest belşug se regăseşte şi în noul avânt cultural şi artistic.
Lucrurile vor merge tot în sus, chit că au existat şi unele sincope, precum conflictele dintre catolici şi hughenoţi, un incendiu devastator în 1612 şi alte două epidemii de ciumă. Centrul urbei a fost refăcut în sec. 18-19, majoritatea clădirilor fiind construite din cărămidă în diferite nuanţe de roşu şi roz, ceea ce i-a atras supranumele de "Ville Rose".
Noi am ajuns în Toulouse către seară şi am plecat a doua zi dimineaţă, aşa că, din nefericire, nu am avut timp să vedem prea mult din oraş.

Gara.

Biserica augustinilor.

Piaţa Centrală.

Primăria (sfârşitul sec. 18 - fost sediu al Parlamentului local).

În plan îndepărtat se vede turla...

... Bisericii Saint Sernin, cel mai mare edificiu religios în stil romanic din Europa (monument UNESCO) - sec. 12.