Toulouse (II)

Catedrala din Toulouse este sediul arhiepiscopului de Toulouse, are hramul Sf. Ştefan şi este una dintre cele mai ciudate construcţii religioase. Forma, în care există astăzi, este rezultatul faptului că sunt combinate două edificii separate: unul la care s-a lucrat între sec. 11-13 în stil romanic şi altul început la sfârşitul sec. 13 în stil gotic şi terminat în sec. 15. Atât la exterior, cât şi la interior sunt vizibile două corpuri de clădire, neîncadrate pe aceeaşi axă şi cu stiluri de construcţie diferite (romanic, gotic timpuriu, gotic flamboiant). Pe cât se pare, s-a încercat cuprinderea unei părţi a vechii basilici în cea nouă, dar fără un plan gândit în avans, ci cam cântat după ureche. Construcţia turlei a început pe la 1300 şi a luat sfârşit după 1600. Din sec. 17 nu s-au mai executat lucrări, catedrala fiind ferită în general de evenimente neplăcute (chiar şi în timpul Revoluţiei franceze).

Aici se observă faptul că cele două părţi ale catedralei nu sunt aliniate.

Partea cea mai veche a catedralei.

Pieta - Gervais Drouet, 1648.

Altarul principal este realizat în stil baroc (a doua jumătate a sec. 17).

Capela Notre Dame des Anges.

Capela Sf. Ştefan.

Biserica iacobină, sau mai exact biserica fostei mânăstiri a călugărilor iacobini, a fost ridicată de "fraţii predicatori", mai cunoscuţi sub numele de dominicani după cel al fondatorului ordinului - Sf. Dominic (în Franţa li se mai zice şi iacobini).

Construcţia bisericii a început în 1230, în stil gotic, şi a durat până în anul 1385, deşi consacrarea oficială avusese loc deja în 1292. Din 1369 în biserică au fost aduse moaştele Sf. Toma d'Aquino, unul dintre cei mai mari filosofi şi teologi ai sec. 13 (şi călugăr dominican).

În timpul Revoluţiei franceze, ordinele călugăreşti au fost interzise. Clădirile mânăstirii au fost confiscate de stat şi transformate în depozite şi cazarmă (inclusiv biserica). În prima jumătate a sec. 19, biserica a fost reconsacrată. Restaurarea bisericii a fost demarată în 1920 şi s-a constituit într-o afacere de lungă durată; abia în 1972 a luat sfârşit.

Biserica are un stil arhitectonic destul de puţin întâlnit. Este organizată în două nave, separate la centru de un şir de coloane masive. Astfel, se dă impresia unui vast spaţiu unitar. La interior se mai păstrează resturi din fresca de sec. 13-14. Turla are 45 de metri şi a fost ridicată între 1275-1298. La origine avea şi o fleşă în vârf, dar aceasta a fost distrusă la revoluţie.

Racla cu moaştele Sf. Toma d'Aquino.