Gdansk (III)

Biserica Sf. Ecaterina a fost construită din cărămidă (de altfel, majoritatea bisericilor poloneze sunt din cărămidă, ţara fiind o colecţie de câmpii, coline uşor vălurite, mlaştini şi păduri, cu prea puţini munţi în partea de sud-vest), în stil gotic, pe la jumătatea sec. 14. Biserica a suprapus un sanctuar creştin mai vechi, probabil databil în sec. 10 - motiv pentru care se presupune a fi cea mai veche din Gdansk. Turla este mai nouă decât restul clădirii, fiind terminată abia în 1486.
La început biserică catolică, din 1545 a fost preluată de credincioşii luterani. Şi aşa a rămas până în 1945, când germanii au fost daţi afară din Polonia, iar edificiul a fost cedat catolicilor.
Foarte puţin se mai păstrează din operele de artă, ce decorau iniţial biserica. Aceasta a ars pe la 1746 şi încă o dată în 1905. Nici bombardamentele ruseşti din 1945 nu i-au făcut prea bine. După război, în 1953, au fost demarate lucrări de restaurare. Din nefericire, un nou incendiu devastator a afectat lăcaşul în 2006, ocazie cu care aproape toate bolţile navei centrale s-au prăbuşit şi cam toate obiectele cu oarecare alură artistică au ars (cu excepţia a vreo 5-6, care erau, la acel moment, în restaurare sau prin ceva expoziţii independente).

Piatra de mormânt a lui Jan Heweliusz (1611-1687).

Baptisteriul sculptat în lemn (sec. 16).

Intrarea lui Cristos în Ierusalim, pictură de Bartolomeu Milwitz (1654).

Rămăşiţe ale frescelor de sec. 14-15.

Biserica Sf. Treime a fost ridicată prin sec. 15, deasemenea în stil gotic. La origini a constituit biserica unei mânăstiri franciscane. Mânăstirea a fost sediul unei Academii de studii superioare, precum şi al primei biblioteci a oraşului. Ca şi alte lăcaşe de cult din Gdansk, Biserica Sf. Treime a fost cedată congregaţiei luterane în 1555, călugării plecând spre zonele rămase catolice din spaţiul german, ori au îmbrăţişat reforma lui Luther. După 1808, când mare parte a fostului regat polonez a fost anexat de Napoleon (mă rog, el proclamase Ducatul Varşoviei, ca un fel de entitate politică autonomă sub autoritatea sa - deci tot aia), biserica a fost dezafectată şi transformată în depozit, apoi în spital.

După căderea Imperiului napoleonian, Gdansk a fost retrocedat Prusiei. Noile autorităţi au continuat să folosească clădirea bisericii drept spital militar. Din 1870 în incinta mânăstirii a fost deschis un muzeu de artă şi istorie.

Grav distrusă în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, biserica se află în curs de restaurare. În interior se găsesc mai multe obiecte de artă din sec. 15-17 preluate din foste colecţii private şi de prin lăcaşe de cult distruse definitiv.

Corul bisericii.

Altarul a fost realizat în prima jumătate a sec. 15.

Biserica Sfinţii Petru şi Paul a fost înălţată între 1393-1516. Ca şi celelalte edificii religioase din Gdansk este din cărămidă şi urmează stilul gotic german. În 1436 pe lângă biserică a fost înfiinţată o şcoală pentru copiii târgoveţilor. Începând cu 1622 a fost transferată cultului luteran.

În 1945 a fost bombardată, apoi soldaţii ruşi i-au pus foc (pentru a reliefa încă o dată marea cultură rusă). În urma incendiului s-au prăbuşit mai multe bolţi ale navei centrale şi ale transeptului sudic. Deasemenea, fum şi cenuşă au ajuns cele mai multe din ornamentele interne. Ceea ce se mai vede azi (biserica încă este în proces de restaurare) a fost, în general, adunat de prin alte biserici atât din Gdansk, cât şi de prin împrejurimi şi face parte din curentul barocului nordic (sec. 17-18).

Strană din sec. 18.

Strană din 1611.

Pietre tombale sparte intenţionat de Ivani.

Amvon - 1696.

Sf. Nicolae este singura biserică din Gdansk ce nu a suferit nici măcar o zgârietură în timpul luptelor din februarie 1945. Nu există nicio explicaţie logică pentru acest fapt, atâta vreme cât clădirile din jur au fost afectate. O legendă spune că soldaţii sovietici au exceptat-o de la incendiere deoarece are hramul Sf. Nicolae, unul dintre cei mai importanţi sfinţi în Biserica Ortodoxă Rusă.

A fost construită la sfârşitul sec. 12 - anul nu se ştie cu exactitate. În 1227 ducele Pomeraniei, Swiatopulk II, a cedat biserica şi dependinţele sale călugărilor dominicani. Care călugări au edificat o mare mânăstire în jurul ei. Mânăstirea a devenit foarte căutată de pelerini şi, deci, foarte prosperă, după ce, în 1260, papa Alexandru IV i-a donat privilegiul de a acorda indulgenţe plenare în ziua de 4 august.

În sec. 13 Gdansk-ul intră în stăpânirea teutonilor. Ei înşişi călugări, au protejat şi au dotat mânăstirea cu noi proprietăţi şi surse de venit. Ca urmare, dominicanii au ridicat o nouă şi mai mare biserică.

În sec. 16, în timpul conflictelor dintre luterani şi catolici, dominicanii au fost alungaţi, iar lăcaşul a fost jefuit şi a suferit unele distrugeri. În 1578 călugării revin, Sf. Nicolae rămânând una din puţinele biserici catolice într-un oraş majoritar protestant.

După partiţia Poloniei, autorităţile prusace au închis mânăstirea şi i-au confiscat proprietăţile. Lăcaşul a devenit o simplă biserică parohială, străduindu-se să supravieţuiască din puţinele surse de venit rămase.

În aprilie 1945 călugării s-au întors la fosta mânăstire. Majoritatea lor veneau din Lwow (Liov la cronicarii moldoveni) - oraş care fusese anexat de URSS.

Întrucât biserica nu a fost distrusă în al Doilea Război Mondial decoraţiunile interioare, realizate în stilurile renaşterii târzii, barocului şi rococo (baroc târziu), s-au păstrat intacte.