Poznan (II)

Catedrala din Poznan (pe numele din buletin Basilica Arhicatedrală Sf. Petru şi Paul) este, precum ziceam în prima parte, cea mai veche catedrală din Polonia - întemeiată în sec. 10 (cândva înainte de 968). Este, de asemenea, cea mai mare. Se înalţă pe Ostrow Tumski, insula formată între cele două braţe ale râului Warta, centrul iniţial al oraşului.
Prima catedrală (mă rog, o biserică ceva mai mare, având doar 48 de metri lungime) a fost înălţată în stilul preromanic tipic epocii post-carolingiene. Acest edificiu a fost distrus prin 1034-1038, cu ocazia violentelor revolte anticreştine, de după moartea lui Mieszko II. Lăcaşul a fost refăcut secolul următor în stil romanic. Despre această fază de construcţie nu se ştiu prea multe, decât că a existat, fapt vizibil în proiectarea exterioară a absidei altarului principal (sau corul).
Trebuie că poznanienii urmăreau cu mare atenţie modele stilistice dezvoltate în Evropa occidentală şi se înghesuiau de mai mare dragul să nu rămână care-cumva în urma valului. Din care cauză au insistat să reproiecteze constant biata catedrală. În sec. 14-15 a fost refăcută conform stilului gotic. Apoi, după un foarte la timp căzut incendiu în 1622, s-a trecut la baroc. În 1772 un alt incendiu a condus la refacerea lăcaşului în stil neoclasic.
În cele din urmă, în februarie 1945, a fost distrusă din nou (de data asta cu mult mai multă aplicaţie), pe fondul luptelor feroce dintre germani şi Armata Roşie. Daunele au fost atât de substanţiale, încât restauratorii decis să renunţe la refacerea aspectului neoclasic. În schimb, pornind de la vestigiile din sec. 15 aduse la lumină prin decaparea straturilor mai noi, s-a decis ca restaurarea monumentului să fie fidelă aspectului gotic. Catedrala a fost resfinţită şi redeschisă în anul 1956.

Faţada catedralei după reconstrucţia din 1722.

În faţa basilicii se găsesc singurele două clădiri medievale păstrate neatinse: Biserica Sfintei Fecioare (sec. 15) în dreapta, respectiv Casa Psalmistului (sec. 16) în stânga.

Tripticul altarului principal - sculptură în lemn policrom şi aurit (începutul sec. 16).

Vitraliile sunt, evident, de la ultima restaurare.

Capela aurită.

Mormântul lui Mieszko I.

Biserica Sf. Francisc a fost construită mai către sfârşitul anilor 1600. Edificiul, ridicat în stil baroc, suprapune o mai veche capelă gotică, construită în sec. 15 şi distrusă de suedezi în 1655. Noul lăcaş de cult a fost consacrat în anul 1668, însă faţada nu a fost definitivată decât în 1725. Din păcate, în 1945, cu ocazia luptelor de stradă dintre germani şi sovietici, biserica a fost afectată de un puternic incendiu. După al Doilea Război Mondial a fost refăcută şi, oriunde a fost posibil, au fost folosite obiecte şi decoraţiuni originale din sec. 17-18. Fie salvate şi restaurate, fie luate de prin alte biserici distruse definitiv, ori chiar donate din colecţii private.