Primele ziduri au fost ridicate în prima jumătate a sec. 13 şi cuprindeau zona actualei catedrale luterane şi a Pieţei Mari. După marea invazie mongolă, au fost adăugate noi lucrări de fortificaţii, ce cuprindeau şi zona Pieţei Mici. În sec. 15-16, pe fondul raidurilor otomane şi tătare, au fost construite noi ziduri, care cuprindeau în întregime zona urbană. În sec. 17, din cauza puterii crescute a armelor de foc, au fost refăcute zidurile în stil Vauban şi au fost construite mai multe bastioane. În acest moment, Sibiul avea 3, iar pe latura de sud chiar 4 centuri de fortificaţii. La care se adăuga un şanţ cu apă. Majoritatea zidurilor au fost demolate după 1850, pentru a face loc extinderii oraşului. S-a mai păstrat un fragment pe latura de sud, care conţine 2 linii de fortificaţii, cu un şanţ între ele, precum şi câteva turnuri şi bastioane.
Bastionul Haller. A fost construit în sec. 17 de către judele Petrus Haller.
Turnul gros. A fost construit la jumătatea sec. 16 special pentru a adăposti cât mai multe tunuri de mare calibru. Ca şi Bastionul Haller făcea parte dintr-o nouă centură de ziduri (a patra). Aici a funcţionat primul teatru (1788). Iar astăzi este sediul Filarmonicii.
Şanţul de apărare dintre a patra şi a treia linie de ziduri.
A treia incintă de fortificaţii a fost construită în sec. 14. În plan apropiat - Turnul Dulgherilor.
Turnul Olarilor.
Turnul archebuzierilor - aproximativ 1450.
Catedrala evanghelică (sau luterană) a fost ridicată în stil gotic peste o mai veche basilică în stil romanic (din sec. 12). Lucrările la nou basilică au început la sfârşitul sec. 14. Un document din 1371 arată că altarul şi transeptul erau deja finalizate. A urmat apoi o perioadă de stagnare a lucrărilor. Următoarea etapă a şantierului a durat din 1424 până în 1494, când a fost terminată şi turla. Ulterior, în 1520, au fost aduse câteva mici modificări. Aspectul actual este cel rezultat din lucrările din 1520. Este a treia cea mai mare biserică gotică din România, după catedrala Sf. Mihail din Cluj şi Biserica Neagră din Braşov. La origine a fost o biserică catolică, purtând hramul Sf. Maria. Însă în sec. 16 comunitatea săsească a adoptat Reforma luterană.
Accesul în biserică îţi scoate din buzunar 5 lei. Iar scosul limbii până în turlă încă 3.
Frescă de sec. 15-16.
Picturile pe lemn sunt datate în sec. 16.
Vedere din turlă.
În catedrală se găseşte şi o colecţie de pietre tombale ale unor membri ai patriciatului şi clerului săsesc din Sibiu, dar şi din alte aşezări din împrejurimi (sec. 16-17). Alte morminte monumentale se găsesc în cripta lăcaşului, inclusiv cel al baronului von Brukenthal.
Biserica romano-catolică Sf. Francisc a fost construită în stil gotic prin sec. 15. Se pare că a fost parte dintr-o mânăstire aparţinând călugăriţelor franciscane (ordinul clarisselor). În sec. 16, după ce saşii au adoptat Reforma, biserica a fost abandonată şi a intrat în părăginire. O vreme a fost utilizată drept depozit de cereale şi alte mărfuri. După intrarea Transilvaniei în componenţa Imperiului Habsburgic, Curtea vieneză susţinătoare a Contrareformei catolice, a decis redeschiderea fostelor biserici catolice. Astfel, în 1716, biserica redevine centrul unei mânăstiri franciscane, dar de călugări. Spre sfârşitul sec. 18 este refăcută în stil baroc târziu vienez. Mânăstirea a fost desfiinţată de regimul comunist. Astăzi, fostele chilii ale mânăstirii au fost reamenajate ca locuinţe particulare. În criptă, care nu se poate vizita, se găseşte mormântul lui Johann Haller, guvernator al Transilvaniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu