Complexul catedral conţine, pe lângă catedrală în sine, alte două lăcaşe religioase: Basilica San Giovanni in Fonte (adică Sf. Ioan Botezătorul) şi Biserica Sf. Elena.
Basilica San Giovanni in Fonte era, în esenţă, baptisteriul catedralei din Verona. La precedenta mea vizită în acest oraş am admirat catedrala, dar, nefăcându-mi prea bine temele, nu am ştiut de existenţa sa.
Primul baptisteriul a fost construit odată cu catedrala iniţială, prin sec. 8-9. Şi tot odată cu catedrala a fost puternic lovit de cutremurul din 1117. A fost refăcut în 1123 în stil romanic şi a rămas neschimbat până în zilele noastre. În interior sunt păstrate câteva fragmente de fresce datând din sec. 13-14.
Intrarea se face ocolind catedrala prin spate, iar biletul (pentru ambele monumente) costă 2 euro (dacă îmi mai aduc bine aminte).
Catedrala a fost şi ea refăcută după cutremur (sfinţită în 1187), în stil romanic.
Absida altarului principal.
Baptisteriul a fost construit sub formă de basilică cu trei nave, lucru destul de rar pentru un astfel de edificiu. În mod normal baptisteriile italiene au o dispunere centrală, de formă circulară, hexagonală, octogonală, etc.
Biserica Sf. Elena a fost ridicată în prima jumătate a sec. 12 (consacrată în 1140) peste ruinele primei catedrale a oraşului ridicată în sec. 4 de episcopul Zeno. A fost refăcută în sec. 16-17.
Ruinele basilicii de sec. 4.
Fecioara întronată, Giovanni Caroto (sec. 16).
San Bernardino da Siena a fost construită între 1451-1466 în stil gotic. Biserica este centrul unui complex monastic franciscan dedicat Sf. Bernardino, celebru predicator din sec. 15, născut în Siena. Lăcaşul a fost finanţat în parte de dogele Francesco Foscari, căci, la data aceea, Verona era deja cucerită şi inclusă în domeniul veneţian. Biserica are o singură navă şi mai multe capele laterale. Decoraţia interioară, fresce şi sculpturi, a fost realizată în sec. 15-17. Portalul ce încadrează uşa a fost sculptat în 1474. În 1810, în perioada ocupaţiei napoleoniene, mânăstirea a fost dezafectată, fiind utilizată ca spital, apoi ca depozit. A fost resfinţită către sfârşitul sec. 19. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost deteriorată, într-o oarecare măsură, de raidurile bombardierelor americane. Astăzi este, în continuare, mânăstire franciscană.
Verona văzută din Torre dei Lamberti (8 euro accesul, cu lift)...
... şi din faţa sanctuarului dedicat Sf. Maria de Lourdes, construit pe o colină la nord de oraş.
Faţada bisericii a fost configurată în stil gotic târziu lombard.
Altarul original al bisericii a fost distrus într-un bombardament, în aprilie 1945. Cel prezent a fost realizat între 1663-1671 din marmură policromă şi în stil baroc. Iniţial fusese amplasat într-una dintre capelele laterale. Pictura de deasupra altarului principal, reprezentând un triptic - Fecioara întronată cu Pruncul şi sfinţi - a fost realizat de un pictor local, Francesco Benaglio, în 1462.
Capela Sf. Francisc a fost construită în 1512. Frescele de pe plafon şi de pe pereţi redau scene din viaţa sfântului şi au fost pictate de artistul veronez Niccolo Giolfino (1522).
Capela Canossa a fost construită în 1541.
Capela Medici a fost construită în 1498 pe banii familiei cu pricina, care avea o reprezentanţă a băncii Medicila Verona. Frescele sunt opera lui Domenico Morone, unul dintre pictorii importanţi ai Renaşterii veroneze.
Capela Avanzi a fost construită în 1497 de una dintre cele mai ilustre familii veroneze. Polipticul altarului principal ilustrează scena răstignirii lui Iisus, fiind pictat în 1498 de Francesco Morone (tatăl lui Domenico - un maestru important el însuşi). Frescele de pe pereţi au fost realizate de alţi mari artişti, între care Antonio Badile, Caroto, Paolo Veronese.
Altarul baroc - comandat de familia Brasavola în 1725. Pictura altarului a fost realizată de maestrul veneţian Antonio Balestra.
Altarul renascentist - a fost realizat în 1572 pentru familia Giustiniani. Tabloul altarului este opera lui Bernardino India.
Capela Pellegrini a fost construită pe la jumătatea sec. 16 de Michele Sanmicheli, unul dintre cei mai mari arhitecţi veneţieni din prima jumătate a sec. 16. Comanditară a fost nobila veroneză Margherita Pellegrini.
Tabloul altarului a fost pictat de Bernardino India în 1579.
Cupola capelei.
La final, câteva fotografii cu oraşul.
Podul de piatră a fost construit de romani prin 100 d.Cr. Una dintre arcade a fost refăcută în 1298. Partea centrală a fost aruncată în aer în 1945 de armata germană în retragere. A fost reconstruit în 1957 folosindu-se materialele originale.
Urme ale nivelului roman de locuire.
Zidul ridicat de Scaligeri în sec. 14.
Piazza delle Erbe. În perioada romană era locul forumului cetăţii. Din sec. 11-12 este piaţa centrală a Veronei, mărginită de principalele edificii publice ale oraşului. Torre dei Lamberti - turnul ce domina Palazzo del Podesta - a fost construit după 1172 şi are 84 de metri.
Casa dei Mercanti a fost construită în 1301 de Alberto I della Scala, pentru a servi ca sediu ghildei negustorilor.
Casa lui Cagnolo Nogarola (sec. 14), membru al unei dintre cele mai puternice familii veroneze în sec. 14, considerat modelul pentru personajul Romeo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu