Sevilla (III)

Alcazarul din Sevilla este un palat regal, situat în apropierea catedralei. Numele îi vine din termenul arab al-qasr ("palat"), la rândul lui derivat din latinescul castrum.

În această locaţie a fost ridicat, încă din anul 914, de către califii arabi un palat fortăreaţă. În următoarele 3 secole, palatul a fost extins de emirii ce au condus taifa Sevilliei. Ferdinand III de Castilia, regele creştin care a cucerit Sevilla, şi-a mutat Curtea aici, dar nu a intervenit în niciun fel asupra complexului. Şi aşa au decurs lucrurile pentru aproape o sută de ani.

La jumătatea sec. 14, regele Petru I a decis însă demolarea celei mai mari părţi a clădirilor maure şi înălţarea unui nou complex palaţial. Noile clădiri au fost realizate în stilul mudejar (combinaţia de elemente de arhitectură şi decoraţie maure şi creştine, caracteristică Spaniei), probabil şi cu lucrători şi artizani arabi, căci unele decoraţiuni par a fi inscripţii arabe stilizate. Lucrările au fost efectuate între 1356-1369, iar rezultatul este un monument magnific. Regii ulteriori şi-au lăsat şi ei amprenta, în special Carol V, care a adăugat elemente renascentiste.

Alcazarul este inclus pe lista monumentelor UNESCO. Intrarea costă 9,50 euro.

Zidurile exterioare ale Alcazarului au fost ridicate în sec 14, dar păstrează şi fragmente din fortificaţiile arabe.

Puerta del Leon (Poarta Leului) este principala cale de acces în palat. Numită aşa după leul pictat deasupra.

Patio de la Monteria. În fundal - palatul lui Petru I.

Uşă decorată cu încrustaţii de lemn - sec. 14.

Alcoba Real (Apartamentele Regale).

Patio de las Munecas (Curtea păpuşilor) - se crede că era locul rezervat reginei şi anturajului său, inclusiv copiii.

Cuarto del Principe (Camera Prinţului), numită aşa după Ioan de Trastamara, fiul regelui Ferdinand II de Aragon şi al reginei Isabela de Castilia, care s-ar fi născut aici.

Patio de las Doncellas (Curtea Fecioarelor) exista şi în vechiul palat arab. A fost integrată în noul edificiu, cu ceva schimbări de decor. De exemplu, toată curtea a fost acoperită uniform cu plăci de marmură. Abia prin anii '80, cu ocazia unor lucrări de consolidare, s-a descoperit bazinul şi s-a decis revenirea la forma iniţială. Aici s-au filmat secvenţele înfăţişând palatul prinţului Martell din Dorne. Cei care n-aţi înţeles trimiterea, mereţi înapoi la peşterile voastre.

Sala ambasadorilor era sala de recepţii şi primiri a lui Petru de Castilia. Este cea mai somptuos ornamentată componentă a palatului.

Decorarea pereţilor cu plăci de faianţă este şi azi la modă în Andalusia.

Aripa gotică a palatului a fost, de fapt, ridicată încă din anii 1254-1284, când vechiul ansamblu maur încă exista, de către regele Alfonso X. În secolele următoare a fost restaurat în mai multe rânduri.

Sala serbărilor.

Sala tapiseriilor a fost reconstruită în sec. 18. Este decorată cu tapiserii realizate la Madrid în anii 1730.

Parcul palatului a fost amenajat, pentru prima data, în sec. 13 de conducătorii arabi. Primii regi creştini l-au păstrat aproape neatins. În sec. 16, însă, grădinile au fost reamenajate, după gustul Renaşterii. În secolele următoare, a suferit şi alte modificări, în special în sec. 18 şi a doua jumătate a sec. 19.

Parcul are 60.000 de metri pătraţi şi adăposteşte peste 170 de specii de plante de prin tot mapamondul (lumea în general uită că, înaintea Angliei, Spania a fost primul imperiu global).

Biserica El Salvador a fost construită între 1674-1712 în stil baroc. Lăcaşul suprapune o fostă moschee, care, la rândul ei, fusese ridicată peste o biserică din epoca romană târzie. Este a doua cea mai mare biserică din oraş, după catedrală.