Toledo (II)

Catedrala din Toledo este dedicată Sfintei Fecioare şi a fost ridicată între 1226-1493 în stil gotic castilian. Evident, a fost construită peste fosta mare moschee a oraşului. Care şi ea fusese pusă peste o veche basilică din sec. 6. Este unul dintre cele mai mari edificii catolice din Spania, având 120 de metri pe lung, 59 de metri pe lat şi o înălţime de 44,5 metri.

Când Alfonso VI al Castilliei a cucerit oraşul, în anul 1085, a promis populaţiei musulmane libertatea cultului şi a vechilor obiceiuri. Acestea veneau, evident, la pachet cu conservarea marii moschei. După o vreme nu prea lungă, regele a plecat cu trebile de stat, lăsând să guverneze Toledo pe soţia sa, regina Constanţa, şi pe arhiepiscopul local. Cei doi s-au apucat, în lipsa regelui, să confişte moscheea şi s-o transforme în biserică. Normala răscoală maură a fost evitată la mustaţă de sosirea grabnică a rigăi - extrem de furios - şi executarea fără prea multe fasoane a celor implicaţi (cu excepţia reginei şi a prelatului, duh!). În cele din urmă, liderul religios arab, înţelegând prea bine încotro se îndreaptă vremurile şi dorind să câştige beneficii pentru turma sa, şi-a convins coreligionarii să accepte faptul împlinit, în schimbul ridicării unei alte moschei. Chiar a încercat să-l convingă pe rege să nu-şi ducă până la capăt execuţiile. Fără succes - la vremea aia, nişte execuţii publice când şi când arăta uitucilor cine e şeful; aşa că puţin conta pretextul. Alfonso a dorit să-şi încordeze puţin muşchii şi a fost pe deplin înţeles de posibilii oponenţi.
O vreme, oraşul a avut drept catedrală vechea moschee puţin modificată. Însă în 1225 regele Castillei Ferdinand III a decis demolarea ei şi ridicarea unei catedrale adevărate în stil gotic. Însă, atât Ferdinand III, cât şi urmaşii săi, au avut permanente probleme cu statele arabe din Iberia, dar şi cu vecinii creştini. Asfel că, în ciuda sprijinului moral, visteria regală s-a dovedit mai degrabă zgârcită cu fondurile. Pentru care fapt construcţia lăcaşului a durat mai bine de 200 de ani. În interior catedrala este bogat decorată în stilurile gotic târziu, renascentist şi baroc.
Biletul de intrare costă 10 euro. Din păcate, sacristia, care adăposteşte o colecţie importantă de mari capodopere, şi încă vreo câteva capele importante, erau închise.

Faţada principală a catedralei a fost ridicată în sec. 15.

Marele altar a fost realizat între 1497-1504 în stil gotic nordic.  Este opera colectivă a unor pictori şi sculptori spanioli şi burgunzi.

Capela San Martin - începutul sec. 16.

Capela Naşterii - 1502.

Vitraliile au fost realizate între sec. 14-17.

Capela San Blas a fost construită pe la sfârşitul sec. 14 (cel mai probabil între 1389-1398). Frescele în stil gotic târziu sunt opera mai multor artişti florentini, între care cel mai important este Gherardo Starnina.

Claustrul a fost construit între 1389-1425. Frescele au fost pictate în sec. 18.

Cel mai preţios relicvariu al catedralei a fost realizat între 1517-1524 de către un giuvaergiu german. Are peste 3 metri înălţime şi este făcut din argint şi aur, împodobit cu pietre preţioase de diferite tipuri.

Sala capitulară era locul unde se întrunea capitulul, consiliul de canonici ce administra activitatea şi proprietăţile catedralei, sub conducerea arhiepiscopului. A fost construită şi decorată începând cu anul 1504.

Zidurile oraşului cuprind mai multe straturi şi "felii" construite de toate puterile care au dominat regiunea. Din zidurile romane de sec. 3 d.Hr. au rămas puţine urme, însă pietrele acelor fortificaţii au fost folosite de vizigoţi pentru construirea unui nou zid. Arabii au lărgit zona înconjurată, construind noi fortificaţii, iar, după sec. 11, regii castillieni şi-au adus propriul aport. 

Poarta Bab al-Mardum, construită de arabi în sec. 10, este una dintre cele mai vechi ale oraşului.

Poarta Soarelui a fost construită de cavalerii ospitalieri spre sfârşitul sec. 14.

Poarta Bisegra Nouă a fost ridicată în a doua jumătate a sec. 16 din ordinul împăratului Carol V, pentru a deveni principala intrare în oraş. Este una dintre cele mai masive construcţii de acest tip din Europa, fiind ea însăşi o incintă fortificată autonomă.

În apropiere de această poartă, în interiorul zidurilor, se găseşte Biserica Santiago del Arrabal. Lăcaşul a fost construit, între 1245-1248, din porunca şi cu banii regelui Sancho II. Arhitecţii au adoptat o combinaţie a stilurilor romanic şi mudejar. La spanioli Santiago este denumire comună pentru Sf. Iacob. Biserica a fost, o vreme, deţinută de ordinul Santiago, un ordin călugăresc militar spaniol, cu rol important în Reconquista.