Este unul dintre cele mai complexe sisteme de fortificaţii din Transilvania. A fost construită pe un pinten de bazalt, cam la 50 de kilometri nord-vest de Braşov.
Se crede că, în perioada sec. 1 d.Hr., aici se găsea o "dava" - o localitatea geto-dacă fortificată, identificată drept Rumidava. După cucerirea romană, tot aici s-ar fi înălţat un castru numit Rupes (care în latină înseamnă stâncă). După retragerea aureliană, fortificaţia a rămas părăsită. Începând cu sec. 10 peste fostul castru roman a fost ridicată o mică cetate, cel mai probabil o palisadă de pământ şi lemn, posibil centru al vreunei mici formaţiuni statale, un voievodat local, despre care nu s-au păstrat date documentare.
În sec. 12, regele maghiar Geza II decide colonizarea de populaţie săsească în Transilvania. Saşii sunt cei care construiesc prima cetate de piatră (cândva până la începutul sec. 14) şi întemeiază la poalele acesteia o aşezare civilă - Rappes. Prima atestare documentară a cetăţii, numită în document Castrum Kuholm, are loc în anul 1324. Atunci saşii locali, revoltaţi împotriva regelui Carol Robert de Anjou, îşi găsesc refugiu între ziduri. La vremea respectivă, Rupea era centrul unui "scaun", o unitate administrativă săsească, parte a "Universităţii saşilor" - corpul politico-administrativ al saşilor ardeleni, supusă autorităţii regelui Ungariei, dar beneficiind de o largă autonomie.
În sec. 15, Rupea cunoaşte o vizibilă dezvoltare. Vechiul sat devine un târg important, fiind menţionate aici nu mai puţin de 12 bresle meşteşugăreşti. Acum, pe lângă prima incintă fortificată (cetatea de sus), este ridicată o a doua (cetatea de mijloc). În sec. 17 se adaugă o a treia incintă - cetatea de jos. Suprafaţa cetăţii, după ultima extindere, acoperea 11 hectare. În sec. 17, pe fondul instabilităţii politico-militare din cadrul Principatului Transilvaniei, familiile săseşti cu dare de mână din Rupea s-au mutat efectiv între zidurile cetăţii. La jumătatea anilor 1600 aici existau mai multe zeci de locuinţe, o capelă, o fântână, magazii, ateliere, ba chiar se ţinea şi târg în incinta de jos.
În 1699, Transilvania devine parte a Imperiului Habsburgic. După 1700, noile autorităţi au evacuat populaţia civilă din cetate şi au încartiruit aici un regiment imperial. După jumătatea secolului 18, deoarece situaţia politică se stabilizase, trupele au fost retrase şi cetatea înapoiată comunităţii locale. Însă accesul mai dificil, precum şi perioada de pace, au dus la părăsirea ei treptată. În timp cetatea s-a părăginit. Acoperişurile au fost distruse de intemperii, zidurile (dimpreună cu unele turnuri) s-au prăbuşit din lipsă de întreţinere. Nici în perioada interbelică, nici în cea comunistă nu s-a făcut nimic pentru refacerea monumentului. Abia între 2010-2012 au avut loc lucrări de restaurare, care au dat cetăţii o înfăţişare mai demnă de vechea ei glorie. Din păcate, restaurarea, deşi a avut frumoase rezultate, arată şi limitele înţelegerii vreunul "Dorel" local. Auzi la ei - termoane.
Biletul de intrare este 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru copii.
Turnul cercetaşilor - construit în sec 15, odată cu cetatea de mijloc; refăcut în sec 17.
Capela. Construită în sec. 17, a deţinut atât funcţia de lăcaş de cult, cât şi pe cea de locuinţă a pastorului luteran.
Poarta de intrare în cetatea de sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu