El Escorial

Este un palat regal situat la vreo 45 de kilometri nord-est de Madrid. A fost construit, între 1563-1584, din porunca regelui Filip II. Edificiul a fost concomitent reşedinţă regală, sediu al administraţiei regale şi mânăstire (adăpostea şi o comunitate de călugări aparţinând ordinului Sf. Ieronim). Deasemenea, criptele palatului servesc drept necropolă pentru familia regală. Clădirea are forma pătrată, cu turnuri pătrate la colţuri, după modelul alcazarului din Toledo. Este o construcţie austeră, ridicat din granit cenuşiu, fără prea multe elemente de decoraţie arhitectonică.

Filip II a fost un extremist religios ultra-catolic. Nu agrea petrecerile, dansul, teatrul, râsul, distracţiile în general. Era, în schimb, sobru până la mohorât, înţepat, permanent îmbrăcat în negru, permanent însoţit de călugări. O anecdotă din epocă susţine că perechea regală îşi îndeplinea îndatoririle maritale îmbrăcaţi, în timp ce un călugăr citea pasaje sfinte. În timpul domniei sale, Inchiziţia a fost instituţia cu cea mai mare putere în Spania, după rege, umplând ţara cu miros de carne arsă. Monarhul mergea până acolo, încât avea obiceiul de a numi persoane în funcţii înalte în funcţie de pioşenia respectivului. De exemplu, pentru conducerea Invincibilei Armada, uriaşa flotă, care ar fi trebuit să invadeze Anglia, l-a ales pe Alonso de Guzman, duce de Medina-Sidonia. Acesta era un om foarte credincios - se zicea că doar regele îl întrecea la capitolul acesta. Era şi un foarte bun comandant militar, având mai multe victorii la activ - pe uscat. În schimb, era total nepotrivit pentru a comanda o flotă. Lucru pe care chiar el l-a spus regelui. Însă căpitanii cu adevărat competenţi, aşa cum se cam întâmpla la vremea aia cu marinarii, nu erau tocmai uşă de biserică. Nici măcar de schit. Astfel că decizia iniţială a rămas literă de lege. Urmarea - doar o treime din vase şi oameni s-au mai întors dintr-o campanie absolut dezastruoasă.
Urmaşii lui Filip II nu i-au împărtăşit dispreţul faţă de cele lumeşti, ca dovadă că au dat bani buni pentru decorarea şi înfrumuseţarea palatului, măcar la interior.
Azi Escorialul este muzeu şi mânăstire (aparţinând ordinului augustinilor). În plus adăposteşte o impresionantă colecţie de lucrări de artă, o bibliotecă şi o unitate de învăţământ - Colegiul Regal Alfonso XII. Din 1984 a fost inclus pe lista monumentelor UNESCO. Biletul este 10 euro. Nu este permisă fotografierea, dar dacă eşti atent şi rapid cu mobilul, nu pleci chiar cu mâna goală (realmente mi se pare o regulă absolut tembelă să interzici fotografierea). Complexul are mai mult de 500.000 de turişti anual, asta şi datorită apropierii de Madrid. Dintre aceştia peste jumătate sunt străini. Cu toate acestea, eu nu am întâlnit niciun membru al personalului, care să vorbească altceva decât spaniola. Nici măcar afişele cu reguli şi indicaţii nu utilizează şi o altă limbă.

Fotografie luată de pe net pentru o vedere generală.

Curtea regelui.

Biblioteca regală.

În fundal Martiriul Sf. Mauriciu de El Greco.

Necropola regală.

Sala bătăliilor.

Crucificarea - Rogier wan der Weyden.

Basilica are hramul Sf. Laurenţiu şi este decorată în stil baroc. Frescele sunt opera pictorului baroc italian Luca Giordano.