Sorano

Este un orășel din sudul Toscanei, întemeiat pe o faleză de tuf vulcanic, deasupra râului Lente.

Urme ale unei locuiri aici au fost descoperite și datate de arheologi în sec. 7 Î.Hr. Altfel, primele atestări documentare ale unui oraș etrusc au loc în sec. 3 î.Hr. destul de repede după aceea, așezarea ajunge sub stăpânire romană și dispare din documente timp de aproape 1000 de ani. Abia în 862 este pomenită iarăși, când împăratul german Ludovic II crează în zonă un comitat, pe care îl pune sub autoritatea familiei Aldobrandeschi (despre care am mai făcut vorbire).

În 1312 zisa familie se stinge din lipsă de urmaș masculin, iar comitatul trece prin căsătorie în posesia unei mari familii nobiliare de origine romană (adică de la Roma, nu dintre romanii antici, chit că domniile lor pretindeau că au izvorât direct din coapsa lui Augustus) - Orsini.

Sorano, împreună cu alte teritorii sud-toscane ale Orsinilor, au promovat o politică ostilă față de Republica Siena, dar a sfârșit prin a fi înghițit de puternicul vecin în 1417. Când, în 1556, Siena era, la rândul ei, anexată de Florența, Sorano și-a recăpătat independența. Din cauza poziționării strategice, a devenit repede un motiv de scandal intern între membrii familiei. Sastisit de permanenta zaveră de la frontierele sudice, dar și, evident, tentat de puternica fortăreață locală, în 1609 marele duce al Toscanei, Ferdinand I, a intervenit aducând pacea între Orsini prin desființarea motivului de ceartă. Sorano a fost "eliberat" și alipit ducatului.

În stânga - Fortăreața Orsini (construită în sec. 13-14 peste o mai veche fortificație Aldobrandeschi). În dreapta - Rocca Vecchia (fortificație construită în partea opusă față de prima, probabil încă din sec. 11).

Intrarea în ghetoul evreiesc.

Biserica Sf. Nicolae este atestată încă din anul 1276.

Palazzo Orsini, construit în sec. 13, a fost reședința familiei până la construirea fortăreței în sec. 15.