Cinque Terre (II)

Corniglia este al treilea sat, socotind dinspre est. Nici el nu este o comună propriu-zisă, ci este dependent de Vernazza. Este singura așezare din Cinque Terre care nu se întinde de loc pe malul mării - ocupă creasta unui deal. De la gară există microbuze până în tot, călătoria fiind inclusă în cardul pomenit anterior.
Este posibil ca locuirea aici să dateze tocmai din epoca romană. Nu există documente ori descoperiri arheologice în acest sens, dar ginta Cornelia - una din cele mai importante familii patriciene din Roma - avea ample proprietăți în zonă. Din sec. 13 a devenit parte a Republicii genoveze.

Resturile fortificației genoveze din 1556.

Biserica Sf. Petru a fost construită în 1334 în stil gotic peste ruinele unei biserici din sec. 11. În anii 1600 interiorul a fost refăcut în stil baroc.

Vernazza este a treia cea mai așezare din cele cinci, având ceva sub 800 de oameni (Monterosso al Mare este cea mai mare cu peste 1400). Ca și în celelalte cazuri se crede că exista aici un sătuc și în perioada romană. Totuși prima menționare documentară datează din 1080, când este pomenită o fortificație aparținând marchizilor Obertenghi - o familie de origine francă ce deținea mai multe teritorii în nordul Italiei. Numiții au stăpânit satul în sec. 11-12. În sec. 13, Vernazza a fost anexată de Genova, care plănuia s-o transforme într-o bază pentru cucerirea coastei sudice a Liguriei și pentru conflictele împotriva Pisei. Motiv pentru care a fost construit un port și o fortificație.

Castelul Doria a fost construit de genovezi în sec. 15 prin lărgirea mai vechii fortificații. În următoarele 2 secole i-au fost aduse permanente modificări și îmbunătățiri. Turnul cilindric din vârf este probabil singura parte rămasă din sec. 13.

Biserica Sf. Margareta a fost construită în sec. 12 în stil romanic peste rămășițele unei biserici mai vechi. A fost lărgită în sec. 13. Alte modificări i-au fost aduse în sec. 17.

Monterosso al Mare este ultima dintre cele cinci comunități din Cinque Terre. Este și cea mai veche. Arheologii au găsit urme romane și chiar ale unor populații ligure mai vechi. O așezare exista aici sigur în sec. 7 - în anul 643 a fost distrusă de lombarzi. Refăcut în sec. 9 de marchizii Obertenghi, s-a confruntat cu desele raiduri ale piraților mauri. Pericolul a scăzut abia în sec. 11.

Monterosso apare prima dată într-un document din anul 1056. Nițel mai târziu, odată cu decăderea familiei marchizale, orășelul intră în posesia conților Fieschi. În sec. 13, pe fondul conflictelor între pisani și genovezi, a fost ocupat de cei din urmă. Pe la jumătatea sec. 15, împreună cu o bună parte a coastei sudice a Liguriei, Monterosso al Mare a fost ocupat de corsarii din nordul Africii. După recucerire, genovezii au construit și aici o fortificație.