Este un oraș situat în extremitatea Lacului Geneva (mai exact în punctul în care fluviul Ron părăsește lacul) și, totodată, în extremitatea vestică a Elveției. Este principalul oraș din Romandia - partea vestică a țării, unde sunt vorbite diferite dialecte franceze - și capitala cantonului omonim. Cu cei peste 200.000 de locuitori (peste 500.000 cu zone metropolitană) este al doilea oraș elvețian ca populație, după Zurich.
Geneva a fost fondat de tribul galic al alobrogilor, cândva prin sec. 3 î.Hr. Teritoriile acestui trib au fost ocupate de romani în anul 121 î.Hr., însă așezarea nu este menționată în documente decât în 58 î.Hr., când Cezar o numește Genava. Cam din această epocă, așezarea galică este înlocuită cu un oraș roman. În secolele următoare, Genava cunoaște viața unui oraș roman provincial. Fiind situat la intersecția unor rute comerciale și beneficiind de un port natural, orașul cunoscut un nivel ridicat de prosperitate. Toate au început să se ducă de râpă la începutul anilor 500 d.Hr., când Imperiul Roman de Apus în agonie, nu a mai reușit să-și protejeze provinciile marginale. În anul 443 tribul germanic al burgunzilor a cucerit regiunea și a întemeiat un regat barbar cu capitala la Geneva. Ca unii ce trăiseră în proximitatea imperiului, burgunzii râvneau la modul roman de viață, nu doar la prăzi. Prin urmare ei nu au distrus orașul, dimpotrivă au încercat să-l dezvolte în continuare. Din păcate, pe măsură ce Regatul burgund se extindea în detrimentul Romei, Geneva devenea doar un oraș de margine, iar Lyon, o metropolă mult mai importantă, a devenit noua capitală.
La începutul sec. 6, Regatul burgund a fost scena mai multor războaie civile. Acestea au slăbit statul, care a fost cucerit de franci. Din acest moment, Geneva devine parte a Regatului franc, apoi a Imperiului Carolingian, apoi a diferitelor regate succesorale, apoi a Imperiului German. În toată această perioadă, autoritatea diferiților regi și împărați a fost mai mult nominală, adevăratul factor politic și administrativ al cetății fiind episcopul local. Această situație a fost recunoscută oficial în sec. 12, când Geneva devine un oraș imperial liber, sub conducerea episcopului, care devine și prinț al imperiului.
Începând din sec. 13 orașul cunoaște o perioadă de creștere și prosperitate. Burghezii sastisiți de abuzurile de putere ale episcopilor încep să se revolte și să ceară puterea politică pentru ei. În cele din urmă s-a ajuns la un compromis, prin care prelatul își păstrează autoritatea, dar și cetățenii au un cuvânt de spus printr-un consiliu ales de ei. Înțelegerea a fost posibilă deoarece conții de Savoia doreau să ocupe orașul, bazându-se pe neînțelegerile interne. Pentru a se pune la adăpost de viitoare probleme externe, genevezii au semnat un tratat de alianță cu un puternic oraș liber elvețian - Berna. Sub influența Bernei, ideile protestante se răspândesc în Geneva, iar în 1536 Reforma este oficial adoptată, iar episcopul alungat și este constituită o republică urbană.
Inițial este adoptat cultul protestant elvețian, dar din 1541 se trece la calvinism. Jean Calvin, unul din cei mai importanți teologi reformați (de asemenea, cel mai radical și cu o totală lipsă a empatiei și a simțului umorului) devine conducătorul de facto al noii republici, deși nu deține nicio funcție politică oficială. El impune un regim strict, un stat de tip teocratic (în care biserica dirijează viața publică și afacerile de stat). Toți contestatarii, fie ei catolici, fie de alte denominațiuni protestante sunt exilați (dacă au noroc), ori executați. Sunt interzise luxul și culorile vesele (gri, maro și mai ales negru devin ultimul răcnet în modă), spectacolele și reprezentațiile de orice fel (omul trebuie să-și petreacă timpul preamărindu-l pe Dumnezeu, nu cu preocupări flușturatice), tavernele, râsul în public, de astea. A interzis chiar și celebrarea Crăciunului, căci credinciosul trebuie să arate același grad de devoțiune în toate zilele anului, nu doar în unele. Totuși, nu a îndrăznit să interzică și Paștele. După cum era de așteptat, după moartea lui Calvin, unele din aceste măsuri au fost anulate. Deși Crăciunul tot nu a fost serbat până la începutul anilor 1700.
În sec. 16-17 în Geneva s-au refugiat numeroși protestanți germani, italieni și francezi, alungați de autoritățile catolice de acasă. Marea majoritatea nou-veniților erau burghezi. Artizani, negustori și bancheri, aceștia au adus orașului un aport de bani, relații economice internaționale și know-how. Pe cale de consecință, orașul traversează o etapă extrem de prosperă. Pe cât monedele îngreunau cuferele localnicilor și ale trezoreriei, cu atât creștea pofta ducilor de Savoia. Geneva se găsea în mijlocul posesiunilor ducale, iar aceștia pofteau să anexeze o așa gâscă cu ouă de aur. Trupele savoiarde au lansat mai multe atacuri, însă genevezii au reușit să reziste grație alianței cu Berna, Zurich și alte cantoane elvețiene.
În 1798 Geneva este anexată de Franța revoluționară. Își va recâștiga independența în 1815, după prăbușirea Imperiului napoleonian. Totuși recenta pierdere a libertății dovedise dificultatea supraviețuirii izolate între entități mai puternice. Ca urmare, Geneva a solicitat să adere la Confederația Helvetică, renunțând benevol la independență în favoarea protecției.
Către sfârșitul sec. 19 și în prima parte a sec. 20, Geneva își câștigă o reputație internațională de teritoriu neutru prin excelență. Ca urmare, aici își stabilesc sediul o serie de instituții internaționale precum Crucea Roșie ori Societatea Națiunilor (precursoarea ONU întemeiată în 1919, după sfârșitul Primului Război Mondial). Azi aici au sediul și o serie de organisme subordonate ONU - Organizația Mondială a Sănătății, par egzamplu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu