El Escorial

Este un palat regal situat la vreo 45 de kilometri nord-est de Madrid. A fost construit, între 1563-1584, din porunca regelui Filip II. Edificiul a fost concomitent reşedinţă regală, sediu al administraţiei regale şi mânăstire (adăpostea şi o comunitate de călugări aparţinând ordinului Sf. Ieronim). Deasemenea, criptele palatului servesc drept necropolă pentru familia regală. Clădirea are forma pătrată, cu turnuri pătrate la colţuri, după modelul alcazarului din Toledo. Este o construcţie austeră, ridicat din granit cenuşiu, fără prea multe elemente de decoraţie arhitectonică.

Filip II a fost un extremist religios ultra-catolic. Nu agrea petrecerile, dansul, teatrul, râsul, distracţiile în general. Era, în schimb, sobru până la mohorât, înţepat, permanent îmbrăcat în negru, permanent însoţit de călugări. O anecdotă din epocă susţine că perechea regală îşi îndeplinea îndatoririle maritale îmbrăcaţi, în timp ce un călugăr citea pasaje sfinte. În timpul domniei sale, Inchiziţia a fost instituţia cu cea mai mare putere în Spania, după rege, umplând ţara cu miros de carne arsă. Monarhul mergea până acolo, încât avea obiceiul de a numi persoane în funcţii înalte în funcţie de pioşenia respectivului. De exemplu, pentru conducerea Invincibilei Armada, uriaşa flotă, care ar fi trebuit să invadeze Anglia, l-a ales pe Alonso de Guzman, duce de Medina-Sidonia. Acesta era un om foarte credincios - se zicea că doar regele îl întrecea la capitolul acesta. Era şi un foarte bun comandant militar, având mai multe victorii la activ - pe uscat. În schimb, era total nepotrivit pentru a comanda o flotă. Lucru pe care chiar el l-a spus regelui. Însă căpitanii cu adevărat competenţi, aşa cum se cam întâmpla la vremea aia cu marinarii, nu erau tocmai uşă de biserică. Nici măcar de schit. Astfel că decizia iniţială a rămas literă de lege. Urmarea - doar o treime din vase şi oameni s-au mai întors dintr-o campanie absolut dezastruoasă.
Urmaşii lui Filip II nu i-au împărtăşit dispreţul faţă de cele lumeşti, ca dovadă că au dat bani buni pentru decorarea şi înfrumuseţarea palatului, măcar la interior.
Azi Escorialul este muzeu şi mânăstire (aparţinând ordinului augustinilor). În plus adăposteşte o impresionantă colecţie de lucrări de artă, o bibliotecă şi o unitate de învăţământ - Colegiul Regal Alfonso XII. Din 1984 a fost inclus pe lista monumentelor UNESCO. Biletul este 10 euro. Nu este permisă fotografierea, dar dacă eşti atent şi rapid cu mobilul, nu pleci chiar cu mâna goală (realmente mi se pare o regulă absolut tembelă să interzici fotografierea). Complexul are mai mult de 500.000 de turişti anual, asta şi datorită apropierii de Madrid. Dintre aceştia peste jumătate sunt străini. Cu toate acestea, eu nu am întâlnit niciun membru al personalului, care să vorbească altceva decât spaniola. Nici măcar afişele cu reguli şi indicaţii nu utilizează şi o altă limbă.

Fotografie luată de pe net pentru o vedere generală.

Curtea regelui.

Biblioteca regală.

În fundal Martiriul Sf. Mauriciu de El Greco.

Necropola regală.

Sala bătăliilor.

Crucificarea - Rogier wan der Weyden.

Basilica are hramul Sf. Laurenţiu şi este decorată în stil baroc. Frescele sunt opera pictorului baroc italian Luca Giordano.

Segovia (II)

Catedrala din Segovia este închinată Fecioarei şi a fost construită între 1525-1577 în stil gotic târziu. Vechea basilică se găsea sub zidurile alcazarului şi fusese distrusă în timpul revoltei oraşelor castilliene (1521-1522). Edificiul are dimensiuni impunătoare: 105 metri lungime, 50 lăţime, o înălţime interioară a bolţilor de 33 de metri şi înălţimea maximă de 90 de metri. Cupola a fost construită în prima parte a sec. 16, în stil baroc. Interiorul este decorat în stil gotic, renascentist şi baroc.

Capela Sfintei Concepţii.

Sacristia.

Claustrul.

Muzeul catedralei conţine lucrări cu tematică religioasă şi vitralii din sec. 16.

Casa de los Picos (sfârşitul sec. 15).

Biserica San Martin a fost ridicată la jumătatea sec. 12, în stil romanic.

Unul dintre monumentele cele mai vizibile ale Segoviei este Apeductul roman. A fost construit prin sec. 1 d.Hr., ori la începutul sec. 2 d.Hr., şi este unul dintre cele mai bine păstrate şi spectaculoase construcţii de acest gen din Europa. Înălţimea maximă a apeductului este de 28,5 metri. A fost construit din peste 25.000 de blocuri din granit, fără mortar, fixate doar prin propria greutate. O porţiune a fost distrusă de arabi în 1072. În timpul domniei Isabelei de Castillia şi lui Ferdinand de Aragon (sec. 15), apeductul a fost reparat, avându-se deosebită grijă să se respecte întocmai modelul roman. A aprovizionat oraşul cu apă până spre sfârşitul sec. 19 şi încă este funcţional. Însă nu mai este folosit întrucât se preferă utilizarea apei de adâncime, mai puţin supusă poluării.

Biserica San Miguel a fost construită în sec. 12, în stil romanic. În această biserică, în anul 1474, a fost proclamată regină Isabela de Castillia. În 1532 cea mai mare parte a lăcaşului a fost demolată şi reconstruită în stil gotic târziu.

Zidurile Segoviei au fost construite pentru prima dată prin sec. 3 de către autorităţile imperiale romane. Prin sec. 8 fortificaţiile au fost refăcute, probabil de către mauri. După recucerirea creştină, în 1088, vechea centură de fortificaţii a fost lărgită şi întărită. În secolele următoare au avut loc alte lucrări de refacere, ultima datând din sec. 16.