Pitigliano

Este un orășel în sudul Toscanei. Ca și Sorano, cu care se învecinează și cu care a împărțit și ceva istoric, a fost fondat pe o creastă din tuf vulcanic.

Zona a fost locuită încă din perioada etruscă (sec. 8-7 î.Hr.), dar din punct de vedere documentar, Pitigliano nu este menționat decât în anul 1061. Papa Nicolae II îl enumeră între posesiunile familiei Aldobrandeschi. În 1293 comitatul Sovana ajunge, prin căsătorie, în stăpânirea familiei Orsini, care mută centrul politic și administrativ al comitatului la Pitigliano, așezare cu o poziție mai ușor de apărat. Timp de aproape trei secole, alde Orsini au reușit să protejeze comitatul Pitigliano în fața expansiunii Republicii Siena, deși au trebuit să renunțe la unele teritorii (Sorano, par un egzamplu). Totuși, la sfârșitul sec. 16, după ce cucerise Siena, Marele Ducat al Toscanei a anexat și Pitigliano, printr-o combinație de operațiuni militare și șantaj (contele Antonio Orsini avea mari datorii la Banca Medici).
După o serie de lucrări urbanistice, ducii Medici și-au pierdut interesul față de un mic oraș de la graniță. Așezarea a cunoscut un declin accentuat, față de perioada când servise drept centru al unul comitat (unul mai mititel, dar totuși). Abia de la începutul sec. 18 sunt reluate investițiile bugetare aici și are loc o oarecare creștere economică și demografică.
Azi Pitigliano este unul dintre cele mai vizitate locuri ale Toscanei și este cuprins în prestigioasa asociație "Cele mai frumoase sate ale Italiei".

Apeductul Medici, numit așa pentru că deși a fost început de conții Orsini în sec. 16 (după proiectul unui celebru arhitect florentin Antonio da Sangallo cel Tânăr), a fost finalizat de ducii Medici în 1639.

Fântâna cu 7 țevi a fost construită în 1545 ca punct final la apeductului.

Catedrala Sf. Petru și Paul a fost construită în sec. 13. A fost refăcută și lărgită de mai multe ori, cele mai ample lucrări având loc la începutul sec. 16 și în sec. 18. Aspectul actual este în stil baroc

Fecioara Rozariului - Francesco Vanni (1609).

Palazzo Orsini a fost construit de conții Aldobrandeschi în sec. 13, apoi reconstruit la începutul sec. 16 de conții Orsini. Noul edificiu renascentist a fost ridicat de arhitectul Antonio da Sangallo cel Tânăr, cu unele adăugiri datorate altui mare arhitect renascentist - Baldassarre Peruzzi.

Poarta Sovana face parte din porțiunea de ziduri ridicate în sec. 13 de conții Aldobrandeschi.

Poarta Citadelei face parte din noile fortificații ridicate în sec. 15-16 pentru conții Orsini, sub îndrumarea lui Antonio da Sangallo cel Tânăr.

Intrarea în cartierul evreiesc. În sec. 16 Pitigliano avea o înfloritoare comunitate ebraică, motiv pentru care i se mai spunea "Micul Ierusalim".

Sinagoga a fost construită în 1598.

Biserica San Rocco a fost construită în sec. 15. În sec. 19, după o lungă perioadă de neglijare și deteriorare a fost deconsacrată și vândută în proprietate privată. Azi este deschisă turiștilor.

Resturile frescelor de sec. 16.

Sorano

Este un orășel din sudul Toscanei, întemeiat pe o faleză de tuf vulcanic, deasupra râului Lente.

Urme ale unei locuiri aici au fost descoperite și datate de arheologi în sec. 7 Î.Hr. Altfel, primele atestări documentare ale unui oraș etrusc au loc în sec. 3 î.Hr. destul de repede după aceea, așezarea ajunge sub stăpânire romană și dispare din documente timp de aproape 1000 de ani. Abia în 862 este pomenită iarăși, când împăratul german Ludovic II crează în zonă un comitat, pe care îl pune sub autoritatea familiei Aldobrandeschi (despre care am mai făcut vorbire).

În 1312 zisa familie se stinge din lipsă de urmaș masculin, iar comitatul trece prin căsătorie în posesia unei mari familii nobiliare de origine romană (adică de la Roma, nu dintre romanii antici, chit că domniile lor pretindeau că au izvorât direct din coapsa lui Augustus) - Orsini.

Sorano, împreună cu alte teritorii sud-toscane ale Orsinilor, au promovat o politică ostilă față de Republica Siena, dar a sfârșit prin a fi înghițit de puternicul vecin în 1417. Când, în 1556, Siena era, la rândul ei, anexată de Florența, Sorano și-a recăpătat independența. Din cauza poziționării strategice, a devenit repede un motiv de scandal intern între membrii familiei. Sastisit de permanenta zaveră de la frontierele sudice, dar și, evident, tentat de puternica fortăreață locală, în 1609 marele duce al Toscanei, Ferdinand I, a intervenit aducând pacea între Orsini prin desființarea motivului de ceartă. Sorano a fost "eliberat" și alipit ducatului.

În stânga - Fortăreața Orsini (construită în sec. 13-14 peste o mai veche fortificație Aldobrandeschi). În dreapta - Rocca Vecchia (fortificație construită în partea opusă față de prima, probabil încă din sec. 11).

Intrarea în ghetoul evreiesc.

Biserica Sf. Nicolae este atestată încă din anul 1276.

Palazzo Orsini, construit în sec. 13, a fost reședința familiei până la construirea fortăreței în sec. 15.