Avignon (II)

Catedrala Notre Dame des Doms se găseşte chiar în coasta Palatului papilor - deh, să nu umble prea mult sanctităţile prin soare, ploaie ori ninsoare sau mai ales prin mulţime. Construcţia a început în a doua jumătate a sec. 12, când încă nu se punea problema mutării scaunului papal aici. În sec. 14 papii au lărgit semnificativ basilica. Pe cât se pare însă, meşterii nu au fost plătiţi prea bine sau nu au fost supravegheaţi căci au cam lucrat de mântuială. Clopotniţa s-a prăbuşit în 1405 şi a fost reînălţată 20 de ani mai târziu. Deasemenea, pe la sfârşitul anilor 1600, a trebuit reconstruit corul, care ameninţa şi el să colapseze. Catedrala a fost avariată şi abandonată, odată cu Revoluţia franceză (evident). A fost declarată monument în 1840 şi restaurată. Ceea ce iarăşi trebuie că nu s-a făcut prea bine - în restaurare era şi vara trecută, deci nu am putut s-o vizităm.

Micul palat a fost construit în prima jumătate a sec. 14 de cardinalul Berengar Fredoli cel Bătrân. Clădirea a fost cumpărată de papa Benedict XII în 1335. Palatul a fost distrus parţial, cu ocazia unor asedii prin sec. 15. La sfârşitul aceluiaşi secol, episcopul de Avignon Giulliano della Rovere (viitorul papă Iuliu II) l-a refăcut în stil renascentist. Aspect ce l-a păstrat până în zilele noastre, în ciuda unor mici modificări. În timpul revoluţiei - deh - edificiul a fost naţionalizat şi scos la vânzare, dar nu a fost distrus. În 1910 a fost declarat monument naţional. Începând cu 1961 au început lucrări de restaurare. În 1976 a fost transformat în muzeu şi adăposteşte o amplă colecţie de artă din sec. 12-16 compusă din opere adunate din Palatul mare, din diferite biserici, precum şi din vilele fostelor somităţi ale Avignonului medieval. Cele mai multe aparţin unor artişti din şcolile sieneză şi florentină. Pentru mine a fost cel mai vizitabil loc din Avignon.

Capiteluri de sec. 13-14.

Mormântul papei Urban V (1370).

Marmură, 1402.

Fresce din case de sec. 14 din Avignon.

Şi nu erau nici pe departe cu subiect religios.

Cina cea de taină, şcoala florentină(sfârşitul sec. 13).

Fecioara cu pruncul, Paolo Veneziano  (prima jumătate a sec. 14).

Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, Andrea di Nerio (jumătatea sec. 14).

Poliptic, Puccio di Simone (1349).

Fecioara umilinţei cu sfinţi, Niccolo di Tommaso (a doua jumătate a sec. 14).

Fecioara cu pruncul, Taddeo Gaddi (a doua jumătate a sec. 14).

Fecioara, Taddeo di Bartolo (începutul sec. 15).

Fecioara cu pruncul şi Crucificarea, şcoala sieneză (a doua jumătate a sec. 14).

Crucificarea, Taddeo di Bartolo (începutul sec. 15).

Fecioara cu pruncul şi sfinţi, Barnaba da Modena (sfârşitul sec. 14).

Fecioara în glorie cu apostoli, Mariotto di Nardo (începutul sec. 15).

Legendele Sf. Laurent, Mariotto di Nardo (începutul sec. 15).

Triptic, Lorenzo Monaco (începutul sec. 15).

Încoronarea Fecioarei, şcoala bologneză (sfârşitul sec. 14).

Crucificarea Sf. Andrei, Michele di Matteo (prima jumătate a sec. 15).

Triptic, Giovanni di Paolo (jumătatea sec. 15).

Madonna pe tron cu sfinţi, Zanobi Strozzi (începutul sec. 15).

Madonna pe tron cu sfinţi, Francesco di Antonio (începutul sec. 15).

Bunavestire, Bartolomeo Caporali (sfârşitul sec. 15).

Fecioara cu pruncul, Neri di Bicci (jumătatea sec. 15).

Sf. Magdalena, Benozzo Gozzoli (jumătatea sec. 15).

Bunavestire, Cosimo Rosselli (a doua jumătate a sec. 15).

Fecioara cu pruncul, Sandro Botticelli (sfârşitul sec. 15).

Naşterea Domnului, Giovanni Francesco da Rimini (a doua jumătate a sec. 15).

Sf. Petru, Antonio Vivarini (a doua jumătate a sec. 15).

Cristos legat de stâlp, Liberale da Verona (începutul sec. 16).

Înălţarea, Niccolo da Foligno (a doua jumătate a sec. 15).

Fecioara pe tron, Vittore Crivelli (1501).

Fecioara adorând pruncul, Vittore Crivelli (sfârşitul sec. 15).

Martiriul Sf. Fabian, Benvenuto di Giovanni (sfârşitul sec. 15).

Fecioara cu pruncul, şcoala romană ((sfârşitul sec. 15).).

Tripticul della Rovere, Giovanni Mazone ((sfârşitul sec. 15).).

Fecioara cu pruncul, Ansano Ciampanti (începutul sec. 16).

Fecioara cu pruncul, Sf. Margareta şi Sf. Ioan Botezătorul copil, şcoala florentină (sfârşitul sec. 15).

Încoronarea Fecioarei cu sfinţi şi îngeri, Raffaellino del Garbo (începutul sec. 16).

Sacra familie, atelierul lui Filippino Lippi (sfârşitul sec. 15).

Fecioara cu pruncul între Sf. Ioan Botezătorul şi Sf. Francisc, Cima da Conegliano (sfârşitul sec. 15).

Încoronarea Fecioarei cu sfinţi, Ridolfo Ghirlandaio (prima jumătate a sec. 16).

Circumcizia Domnului, Giovanni Bellini (începutul sec. 16).

Sfânta familie, Vittore Carpaccio (începutul sec. 16).

Fecioara cu pruncul şi sfinţi, Giovanni Bellini (începutul sec. 16).

Scene din viaţa Sf. Giovanni Gualberto, Marco Palmezzano (prima jumătate a sec. 16).

Pont d'Avignon (da, ăla celebrul, cu cântecul). A fost construit între 1177-1185 pe locul unui fost pod roman. Conform legendei, construirea podului a fost inspirată de un tânăr păstor, Benezet, căruia i-a apărut în vis Isus şi i-ar fi spus că un pod ar trebui ridicat. Cum nimeni nu-l credea a realizat o minune făcând să leviteze un bloc mare de piatră. Podul a fost construit, iar el sanctificat.

La origine avea 900 de metri lungime şi 22 de arcade. Din păcate, lăţimea era destul de mică (vreo 4 metri jumate) şi nici temeliile nu erau suficient de masive. Podul a fost distrus în 1126, ci ocazia asedierii oraşului de către regele Franţei Ludovic VII. În 1234. După vreo 40 de ani, a fost distrus din nou de o puternică viitură. A fost reconstruit în 1345 de papa Clement VI. În secolele ulterioare a fost distrus de viituri şi reconstruit de 16 ori. 1575 este ultimul an când se ştie cu certitudine că podul era intact. În 1644 4 arcade erau distruse, fiind înlocuite cu o suprastructură din lemn. În cele din urmă, în 1669 o nouă viitură a mai lăsat doar cele 4 arcade ce există şi azi. După această catastrofă s-a decis ca podul să nu mai fie reconstruit. Din acel moment şi până în sec. 19 Ronul s-a trecut doar cu bacul la Avignon.

Cât despre "Sur le Pont d'Avignon". Cântecelul există de pe la începutul sec. 16 (deci niţel după 1500). La vremea aceea, pe cât se pare, titlul era "Sus le Pont d'Avignon" şi, evident, avea alte cuvinte. Forma actuală este din sec. 19 - cântat prima dată în 1853.

Pe pod a fost ridicată, prin sec. 12, o capelă închinată Sf. Nicolae. Mormântul Sf. Benezet s-a aflat aici o vreme. În sec. 17, din cauza inundaţiilor, a fost mutat într-o biserică din oraş.

Având importanţă strategică, intrarea pe pod se făcea printr-un turn de apărare.