Nisa

Este al doilea cel mai celebru oraş al Rivierei franceze (după Marsilia) şi al cincilea oraş ca populaţie al Franţei (cam 350.000 de locuitori urbea în sine, ceva peste un milion în zona metropolitană).
A fost fondată în sec. 4 î.Cr. de grecii din Massalia (Marsilia), fiind denumită Nikaia în onoarea zeiţei victoriei - Nike. Oraşul a urmat tribulaţiile cetăţii-mamă, fiind cucerit de romani în sec.1 î.Cr., prosperând ca o colonie romană cu privilegii speciale, apoi, după prăbuşirea Imperiului Roman de Apus, trecând prin mâinile vizigoţilor şi longobarzilor, fiind vizitat de franci şi arabi.
Spre deosebire de Marsilia, Nisa nu a intrat în sfera francă, ulterior franceză, de influenţă. Fiind situată în extremitatea vestică a regiunii ligure, s-a orientat către spaţiul italian (de altfel, există şi un dialect local - nikard sau nissart, mai apropiat de dialectele din nord vestul Italiei, decât de franceză sau chiar provensală). Încă în sec. 7 Nisa s-a alăturat ligii oraşelor ligure, constituită în jurul Genovei. Alianţa cu genovezii au salvat-o din ghearele maurilor (care au asediat şi jefuit oraşul în sec. 9 şi 10), precum şi de la diverse încercări de anexare din partea regilor Franţei ori a Imperiului Romano-German - fiecare tentativă fiind însoţită de familiarele delicii medievale ale asediului, incendierilor şi masacrării populaţiei civile. Deasemenea, contele de Provenţa a cucerit Nisa în mai multe rânduri, dar nu a reuşit să-şi menţină dominaţia decât perioade scurte de timp.
În ciuda tuturor celor de mai sus, Nisa a reuşit să-şi păstreze independenţa sub forma unei comune organizată după modelul italian. Legătura privilegiată cu Genova a salvat-o de la unele invazii, dar, uneori, chiar aliata sa a încercat să-şi impună o autoritate sporită şi s-o transforme într-o colonie genoveză. În aceste cazuri, Nisa s-a aliat cu alte oraşe-stat italiene (Pisa ori Milano). În cele din urmă, sătui de tendinţele expansioniste ale genovezilor, cetăţenii s-au pus sub protecţia conţilor de Savoia. "S-au pus sub protecţia" este o formulă elegantă pentru "s-au recunoscut vasali ai". Cu toate acestea, deşi urbea şi-a pierdut efectiv independenţa, conţii savoiarzi au îngăduit să-şi păstreze o largă autonomie internă.
Protecţia oferită de Savoia a ferit Nisa de poftele vecinilor, însă a aruncat-o în problematica arenă a relaţiilor dintre marile puteri, ciorbă fierbinte în care zişii conţi se sumeţeau să se implice. Ca urmare, capturarea oraşului a devenit un fel de punct obligatoriu în C.V.-ul oricărui comandant de oşti, care avea treburi în împrejurimi.
Pe la 1520, regele francez Francisc I, care se îndrepta spre Italia, unde avea ceva de împărţit cu împăratul german Carol V, a făcut un popas de reajustare aici. Şi ca nu cumva mercenarii săi să se plictisească, a organizat un asediu după toate regulile artei. Localnicii au scăpat oferind aur şi provizii. Din păcate pentru ei, Francisc s-a ales cu freza ciufulită de imperiali, iar Carolus s-a gândit să le ceară socoteală pentru ajutorul oferit frâncilor. Şi iar asediu, şi iar despăgubiri. Şi o epidemie de ciumă.
În 1543 o armată franceză aliată cu o flotă otomană au asediat cetatea. Nisarzii au reuşit să respingă toate asalturile, dar, din cauza bombardamentului neîntrerupt şi a blocadei navale, au decis să se predea. Turcaleţii au jefuit oraşul (epoca medievală greu poate indica soldaţi mai sălbatici şi mai criminali decât urmaşii lui Osman) şi au luat 2500 de prizonieri, pe care i-au vândut în pieţele de sclavi din Algeria. Toată povestea a fost urmată de noi epidemii de ciumă.
După 1600 Nisa a fost cucerită, în mai multe rânduri, de francezi. Ba, prin 1705, Ludovic XIV anexează oraşul la Franţa. Nu înainte de a organiza localnicilor un seminar practic pe tema "Cât de repede pot jefui un oraş 30.000 de soldaţi neplătiţi de doi ani?". De-a lungul sec. 18, în funcţie de victoriile sau înfrângerile Ludovicilor, Nisa era când alipită Franţei, când retrocedată Savoiei. Bunînţeles, toate etapele includeau asedii şi suportarea unor forţe de ocupaţie. Revoluţionarii de la 1789 au ocupat şi ei regiunea, iar Napoleon le-a urmat exemplul. După căderea sa, Nisa a revenit la Regatul Sardiniei (sau Regatul Piemont, cum era cunoscută acum Savoia). Dar nu pentru mult timp. În 1859-1860, Piemont a pornit mişcarea de unificare a Italiei. Între altele, aceasta a însemnat război cu Austria, care deţinea mare parte din nordul cizmei (Lombardia şi Veneţia). Napoleon III şi-a trimis trupele în sprijinul italienilor. Şi a câştigat mai multe bătălii (căci fără ei, macaronarii şi-o furaseră pe toate fronturile). Drept răsplată, Nisa a trebuit cedată iarăşi Franţei.
În cel de-al Doilea Război Mondial, Mussolini a ocupat oraşul, însă administraţia italiană a fost, cu câteva excepţii, deosebit de civilizată. După ieşirea Italiei din război, în septembrie 1943, trupele germane şi-au făcut apariţia, iar Gestapoul a adus cu sine noi modalităţi de rezolvare a nemulţumirilor cetăţenilor. La acestea s-au adăugat şi bombardamentele americane, apoi luptele de stradă duse pentru ocuparea oraşului în vara lui 1944.
Socotind toate aceste episoade distructive (şi nu am pomenit de cele 2 incendii majore din sec. 14 şi 17), plus elanul de reconstrucţie după principii moderne, de după 1860, înţelegem de ce Nisa, ca şi Marsilia, este un oraş nou, destul de plictisitor (pentru mine în orice caz), lipsit de farmec şi măreţie. Deşi are şi o zonă numită milostiv Vieux Nice, sunt mai multe şanse să câştigi la loterie decât să te împiedici de o clădire mai veche de 1800. Turismul local este prin urmare unul de plajă, nu unul cultural.

Nisa este situată într-un fel de depresiune, înconjurată de coline (la fel ca Palermo).

Castelul Nisei, ultima rămăşiţă a sistemului medieval de fortificaţii.

Piaţa Massena.

Gara.

Piaţa Garibaldi.

Oraşul vechi.

Promenade des Anglais este probabil cea mai cunoscută parte a oraşului. Denumirea îi vine de la numeroşii turişti englezi care au început să petreacă iarna în această parte a Nisei, începând cu a doua jmătate a sec. 19. În esenţă, este zona de plajă, promenadă pietonală şi bulevard de faleză mărginit de hoteluri de lux.

Hotel Negresco.

Avioane aterizând pe aeroportul din Nisa.

Notre Dame de Nice este o biserică modernă, în ciuda înfăţişării gotice. A fost ridicată între 1864-1868. S-a ales stilul gotic pentru că s-a dorit să i se dea lăcaşului o imagine cât mai "franceză", faţă de barocul târziu al bisericilor construite câtă vreme Nisa era parte a zonei italiene de cultură şi civilizaţie.