Cracovia (I)

Este al doilea oraş ca mărime al Poloniei (762.508 locuitori în 2014, 1.725.894 împreună cu zona metropolitană) şi, totodată, cel mai vechi. Conform unei legende locale, numele oraşului vine de la Krakus, conducătorul tribului lehilor, care a întemeiat aşezarea. Mai înainte de a fonda oraşul, Krakus a trebuit să învingă un dragon ce-şi avea bârlogul într-o peşteră sub deal. Numele dragonului era Wawel şi după el a fost denumită şi înălţimea respectivă.

Prima aşezare s-a dezvoltat prin sec. 7, pe dealul Wawel ce domină Vistula. Se va dovedi repede că poziţia aleasă de primii locuitori avea o importanţă deosebită din punct de vedere comercial şi strategic.

Lăsând la o parte legenda şi arheologia, prima atestare documentare a Cracoviei datează de la sfârşitul sec. 9. Pe cât se pare, la vremea respectivă, oraşul aparţinea de regatul Moravia Mare. Cam jumătate de secol mai târziu a fost cucerit de ducele Boemiei, Boleslaw I. De la boemieni l-a cucerit primul conducător recunoscut al Poloniei, Mieszko I. În 1038 Cracovia devine capitala Poloniei şi aşa va rămâne până în 1596, când va ceda locul Varşoviei. Chiar şi aşa, îşi va păstra rangul oficial de capitală, fiind a doua reşedinţă regală a ţării.

În 1241 oraşul a fost distrus de marea invazie mongolă. Reconstruit din temelii, va fi cucerit şi jefuit de o nouă expediţie mongolă în 1259. Au fost necesare două invazii ca să se gândească şi cracovienii că un zid de apărare nu e chiar o investiţie inutilă. Fortificaţiile au fost terminate exact la ţanc, pentru a respinge un nou atac în 1287.

În calitate de sediu al scaunului regal şi beneficiind de numeroase privilegii, Cracovia a crescut repede într-o vastă şi bogată metropolă. Numeroşi negustori din întreaga Europă vizitau târgurile locale, burghezii autohtoni şi-au ridicat case respectabile, zidurile de apărare au fost modernizate. Eforturi au fost depuse şi pe linie culturală. În 1364 regele Cazimir III a fondat Universitatea, a doua instituţie de acest fel din Europa Centrală, după cea imperială din Praga. Secolele 15 şi 16 au constituit perioada de aur a oraşului. Pe lângă prosperitate, oraşul a atras o serie de artişti şi gânditori ai Renaşterii germane şi italiene. Tot aici şi-a desfăşurat activitatea prima tipografie din Polonia.

După jumătatea sec. 16, însă, Cracovia intră într-o lungă perioadă de declin. Mai întâi, este cucerită şi jefuită de suedezi. Apoi o epidemie de ciumă a dus la moartea a peste 20.000 dintre cetăţeni. Nu în ultimul rând, precum am zis mai sus, în 1596 îşi pierde statutul de capitală şi, odată cu aceasta, se diminuează importanţa ca centru major de negoţ.

La sfârşitul sec. 18, în urma partiţiei regatului polonez, Cracovia devine parte a Imperiului Habsburgic (Austria). În a cărui componenţă a rămas până la sfârşitul Primului Război Mondial, trecând prin episodul ocupaţiei napoleoniene (1809-1813) şi o scurtă şi total lipsită de şanse revoltă în 1846. Totuşi, faţă de bucăţile de Polonie intrate sub ocupaţie prusacă ori rusească, dominaţia austriacă a fost ceva mai lejeră. Autorităţile imperiale au permis o oarecare autonomie internă şi au administrat corect din punct de vedere legal şi economic. Către sfârşitul sec. 19 Cracovia era din nou un oraş bogat şi cu o intensă viaţă culturală.

După reconstituirea statului polonez în 1918, Cracovia şi-a păstrat statutul de metropolă prosperă economic, precum şi pe cel de lider în ceea ce priveşte viaţa culturală şi academică.

În timpul ocupaţiei naziste, oraşul a devenit centrul Guvernământului General al Poloniei, după cum numeau Hitler şi compania partea de teritoriu polonez revenită lor, după înţelegerea cu Stalin. Prima grijă a naziştilor a fost să elimine fizic elita economică, politică şi culturală cracoviană. Apoi au purces la acţiunea de asasinare în masă a evreilor, pentru care scop au creat în apropiere odiosul lagăr de la Auschwitz.

Deşi soldăţoii germani au avut grijă să jefuiască după pofta inimii, statutul de sediu al Guvernământului a permis Cracoviei să evite soarta Varşoviei de a fi demolată planificat. În plus, guvernatorul nazist, Hans Frank, era (sau se vroia) un mare amator de artă. Prin urmare, complexul palatului regal, precum şi alte monumente au rămas, în general, intacte, iar majoritatea colecţiile artistice nu au fost transportate la Berlin pentru amuzarea lui Goering sau a altor demenţi de la vârful Reichului. Nu în ultimul rând, în ianuarie 1945 ofensiva sovietică a luat prin surprindere trupele germane, care s-au retras fără prea mare opoziţie. În oraş nu s-au dus lupte de stradă, Cracovia fiind singurul oraş polonez major, care nu a suferit distrugeri importante în timpul războiului.

În 1978 Oraşul Vechi al Cracoviei a fost ales pe prima poziţie în prima listă a monumentelor protejate UNESCO, azi fiind principala atracţie turistică a ţării.

Piaţa centrală a Cracoviei datează de pe la sfârşitul sec. 14 (actuala înfăţişare şi-a căpătat-o în sec. 16) şi este una dintre cele mai întinse pieţe medievale ale Europei.

Hala postăvarilor a fost construită în sec. 15 şi a constituit principalul punct de schimburi comerciale al oraşului.

Monumentul lui Adam Mickiewicz, poetul naţional al Poloniei.

Biserica Sf. Adalbert este cea mai veche biserică din Cracovia şi una dintre cele mai vechi biserici poloneze din piatră. A fost construită la începutul sec. 11 şi poartă hramul unui episcop martirizat în Prusia. Ridicată în stil romanic, a fost parţial refăcută în stil baroc în anii 1611-1618.

Turnul Sfatului este tot ce a mai rămas din primăria medievală. A fost construit la sfârşitul sec. 13 şi restaurat la partea superioară la sfârşitul sec. 17, după ce a fost lovit de trăznet.

Resturile fortificaţiilor medievale ale Cracoviei.

Poarta Sf. Florian.

Barbacana ce proteja principala poartă de acces în oraş. A fost construită în 1499 şi este una din cele trei astfel de fortificaţii medievale ce au supravieţuit în Europa (şi cel mai bine păstrată).

Monumentul dedicat victoriei repurtată la Grunwald asupra cavalerilor teutoni (1410).

În oraş se desfăşura un fel de festival de artă populară şi folclor.