Varşovia (I)

Este capitala şi, evident, cel mare oraş al Poloniei. Este situată aproximativ în centrul ţării, pe fluviul Vistula. Are ceva peste 1,7 milioane de locuitori, iar, dacă punem la socoteală şi zona metropolitană, populaţia sare de două milioane şi jumătate.

Aşezări, din care unele fortificate, sunt pomenite pe actualul teritoriu al capitalei încă din sec. 9. Niciuna din ele nu a rezistat prea mult, fiind ori părăsite de locuitori în urma unor dezastre naturale (foamete, secetă), ori jefuite şi distruse de clanurile vecine şi neprietene. Abia pe la începutul anilor 1300, ducele Boleslaw II al Masoviei a edificat aici un oraş propriu-zis. Care oraş va ajunge, în scurt timp, capitala ducatului. Nu a devenit şi capitala regatului polonez (nu încă în orice caz), acest statut fiind rezervat Cracoviei. Dar, în 1529, Varşovia devine sediul Seimului (parlamentul medieval polonez). În 1596, întrucât Varşovia era situată aproximativ la jumătatea distanţei dintre Cracovia şi Vilnius (cele două centre al Confederaţiei polono-lituaniene), regele Sigismund III Vasa mută capitala aici şi începe construirea unui palat regal.

Calitatea de capitală a condus la extinderea masivă a limitelor oraşului, a populaţiei (la începutul sec. 17 avea peste 150.000 de locuitori) şi la o nemaiîntâlnită, până atunci, prosperitate. Deasemenea, a atras şi atenţii nedorite. Secolul următor, între 1655-1658, Varşovia a fost asediată, cucerită şi jefuită, în trei rânduri, de suedezi, de mercenarii ducelui de Brandemburg, precum şi de trupele principelui Transilvaniei Gheorghe Rakoczi II. Evident, de tot atâtea ori a trebuit recucerită de polonezi. La sfârşitul întregii poveşti, din cetate mai rămăseseră doar clădirile din piatră, şi acelea serios afectate. Cât despre populaţie, ei bine..., care populaţie?

În anii următori eforturi serioase au fost depuse pentru reconstrucţia oraşului. Procesul era binişor înaintat, când, în anul 1700, a izbucnit Marele Război Nordic între Rusia şi Suedia. Regele Poloniei, August II, s-a gândit că n-ar strica o revanşă împotriva şvezilor, la data aia comandaţi de un puştan de rege, Carol XII, care abia ieşise din mahmureala chefului de majorat. Din păcate pentru el, socoteala de acasă i-a rămas repede în gât. Carolus s-a dovedit un geniu militar, care i-a administrat augustimii sale mai multe înfrângeri usturătoare. S-a mai dovedit şi un bun diplomat. El a reuşit să ridice împotriva regelui polonez pe cazacii ucrainieni - teoretic vasali - şi pe câţiva mari magnaţi din nordul ţării, carele de mult aveau de suportat taxele enorme impuse pentru reconstrucţia capitalei şi pentru întreţinerea Curţii regale. Pe parcursul conflictului, Varşovia avea să fie iarăşi asediată. Zidurile de apărare au rezistat, însă locuitorii au trebuit să plătească o mare sumă drept răscumpărare, pentru a fi scutiţi de viitoare nedorite vizite. Cât despre August II, acesta fusese deja detronat şi înlocuit cu unul dintre mai sus zişii magnaţi rebeli.

O nouă perioadă de prosperitate a cunoscut-o urbea, în timpul lungii domnii a lui Stanislaw II August (1764-1795). Cetăţeanul s-a dovedit cea mai proastă alegere (Polonia medievală era oficial o republică, căci regii erau aleşi de un Seim format din toţi nobilii, indiferent de rang). Incompetent, de-a dreptul inept, din punct de vedere politic, a fost ultimul rege al Confederaţiei polono-lituaniene. Acţiunile sale au avut ca rezultat direct pierderea independenţei şi împărţirea ţării între Rusia, Prusia şi Austria. Pe de altă parte, s-a arătat un generos patron al artelor şi şi-a dat mare osteneală pentru a transforma Varşovia într-un important centru cultural (la sfârşitul sec. 18, oraşul era supranumit Parisul estului).

Dar, ziceam de partiţia Poloniei. În 1795, Varşovia este anexată de Prusia. În 1806 este eliberată de Napoleon, care înfiinţează un Ducat al Varşoviei, un fel de stat autonom, sub suzeranitate franceză. În 1815 Micul Caporal este înfrânt defintiv la Waterloo, iar prin Tratatul de pace de la Viena, Varşovia şi teritoriul înconjurător este alipit Rusiei. Într-o primă fază, autorităţile ruseşti stabilesc în partea lor de Polonie o monarhie constituţională, şeful statului fiind ţarul. În schimb, exista un guvern local autonom şi un fel de parlament, numit Congres. Dar, după cu stau lucrurile îndeobşte cu ruski, constituţia poloneză era văzută la Petersburg ca o simplă bucată de hârtie. În 1830 polonezii au socotit că au înghiţit suficiente violări ale libertăţilor din partea guvernului imperial şi s-a revoltat. Normal, după câteva victorii, maşina de război rusească s-a mobilizat şi a arătat că bravura nu prea ţine balanţa în faţa unei superiorităţi covârşitoare, atât în oameni, cât şi în putere de foc. Anul următor bucata rusească de Polonie era transformată într-o gubernie, administrată de un guvernator numit direct de ţar (de regulă un fost general rus), iar populaţia băştinaşă a fost lipsită de drepturi politice şi supusă unui amplu proces de rusificare. Alte revolte au avut loc în 1848 şi 1863-1864. Ambele au avut ca urmări violente reprimări şi restrângeri de drepturi.

Totuşi, politica imperială rusă de limitare a drepturilor politice (altfel, destul de brutală) nu a adus atingere domeniului economic şi cultural. Chiar dimpotrivă. Către sfârşitul secolului 19, administraţia rusească a investit masiv în modernizarea şi dezvoltarea oraşului. Noi fabrici au fost înfiinţate, s-au introdus utilităţi precum apă curentă şi canalizare, tramvaie, iluminat public. Deasemenea, au fost construite o seamă de noi sedii monumentale pentru instituţii publice, atât administrative, dar şi economice şi culturale (primăria, noul tribunal, teatrul, opera, noul sediu al universităţii, etc). Varşovia cunoştea un boom economic şi o creştere substanţială a populaţiei. La recensământul din 1897 s-au înregistrat 626.000 de locuitori, ceea ce situa metropola pe locul al treilea în imperiu, după Sankt Petersburg şi Moscova.

În 1918, după sfârşitul Primului Război Mondial, Varşovia devine capitala nou reînfiinţatului stat polonez. Imediat după renaşterea sa, ţara a trebuit să ducă un război cu URSS. Sovieticii clamau pentru ei părţile estice ale Poloniei. Ca să nu mai vorbim că Lenin dorea să-şi pună în aplicare şi doctrina sa privind exportul de revoluţie. În cursul conflictului, Varşovia a fost ţinta uneia dintre ofensivele Armatei Roşii. După o grea bătălie dusă în suburbii, rusnacii au fost respinşi. Războiul s-a sfârşit cu victoria armatei poloneze, condusă de Josef Pilsudski (care era şi preşedinte al republicii).

În 1939 Germania şi URSS (da, ruşii au fost "coautori" ai celui de-al Doilea Război Mondial) au invadat Polonia. Moment din care Varşovia cunoaşte mai multe valuri de distrugere. Mai întâi, în septembrie 1939, aviaţia germană a pisat bine oraşul. Administraţia nazistă a adunat, apoi, toţi evreii din oraş într-un ghetou. Treptat, populaţia din ghetou a fost redusă numeric de foamete, boli şi deportări. În aprilie 1943 supravieţuitorii au declanşat o revoltă. Deşi practic lipsiţi de armament şi organizare, au reuşit să reziste vreo două săptămâni. Trupele SS au bombardat intens ghetoul şi au incendiat ruinele. Asta a însemnat distrugerea a un sfert din oraş.

În august 1944 trupele sovietice în ofensivă ajunseseră la marginea Varşoviei. Pentru a evita eliberarea oraşului de către ruşi (pe care polonezii îi urau - şi încă o mai fac - la fel de mult ca pe nemţi), dar şi pentru salvarea onoarei, guvernul polonez în exil la Londra a decis ca forţele de rezistenţă internă să-i alunge pe nazişti, pentru ca ruşii să intre într-un oraş deja eliberat. Eliberarea capitalei prin forţe proprii, se spera, putea avea urmări pozitive la tratativele de pace, polonezii ştiind foarte bine că Stalin dorea să anexeze estul ţării şi să instaureze un regim comunist.

Din nefericire, Stalin s-a dovedit mai deştept mai nemernic decât îl considerau dumnealor. El a ghicit mişcarea şi a acţionat în consecinţă. La ordinele sale Armata Roşie s-a aşezat frumos la odihnă şi a lăsat trupele germane să-şi vadă nestingherite de reprimarea revoltei. Rezistenţa poloneză, formată din foşti soldaţi, dar şi din cetăţeni fără antecedente militare, din tineri şi bătrâni, femei şi copii, dotată mai ales cu armament capturat de la nemţi a reuşit să reziste fără ajutor timp de 63 de zile. Perioadă în care SS-iştii au bombardat intens oraşul şi au masacrat populaţia civilă drept represalii. Chiar şi aşa, germanii au trebuit să accepte predarea condiţionată, pentru a pune capăt revoltei. Luptătorii polonezi capturaţi au fost trataţi ca prizonieri de război şi nu ca rebeli. După încheierea luptelor de stradă, ce mai rămăsese din populaţia civilă a fost deportată în alte regiuni, iar, ca răzbunare, oraşul a fost ras la pământ. Cam 85% din oraş (mai puţin 2 suburbii, unde erau depozite militare germane, precum şi câteva palate ocupate de unii generali) a fost metodic demolat cu ajutorul explozibililor. Oraşul vechi şi palatul regal au fost în totalitate distruse.

După război, Oraşul vechi, cu palat şi fortificaţii cu tot, a fost refăcut în întregime. Deasemenea, au fost refăcute câteva din străzile tipice pentru sec. 18-19. Lucrările de restaurare au luat sfârşit, în linii mari, în 1980, an în care partea istorică a Varşoviei a fost inclusă în patrimoniul cultural UNESCO.

Clădirile cu parfum de altă epocă sunt, evident, construite după război, dar păstrând stilul arhitectonic.

Teatrul.

Primăria.

Monumentul soldatului necunoscut.

Grădinile saxone. Este primul parc public din Varşovia. A fost înfiinţat pe la sfârşitul sec. 17, apoi mărit considerabil în prima jumătate a sec. 18 de către regele August II. A fost denumit aşa pentru că într-o latură a parcului se găsea Palatul Saxon, construit de acelaşi August II (carele era, totodată, şi rege al Saxoniei). Palatul a fost distrus de germani în 1944, dar se plănuieşte refacerea sa.

Varşovia are şi două linii de metrou, ambele date în folosinţă după 1989.

Monumentul revoltei din august 1944.

Sediul uneia dintre băncile interbelice. În 1944 a fost una dintre ultimele focare de rezistenţă împotriva germanilor. Nu a fost distrusă, iar polonezii au păstrat-o ca monument.

Varşovia are şi un district economic-financiar dezvoltat după în 1989. Care district se mândreşte cu câţiva zgârie nori.

Oau, Casa Scânteii (Presei Libere pentru cei concepuţi după '89). Nu, Palatul Ştiinţei şi Culturii. De altfel, ambele sunt realizate după modelul Universităţii Lomonosov din Moscova.

Toate oraşele mari îşi au fauna lor.