Biserica dominicană (sau Sf. Maria Rotunda) a fost ridicată ca centru al unei mânăstiri deţinută de călugării dominicani. Sfinţiile lor sosiseră prin părţile Austriei pe la începutul sec. 13. Basilica (azi are rangul de basilică minoră) a fost edificată cândva, după 1237. Nava a fost terminată în 1240, iar consacrarea a avut loc în 1273. Biserica a ars din cauza unui trăznet, doar la câţiva ani de la inaugurare. Între 1283-1302 a fost ridicată un nou lăcaş în stil gotic. În sec. 15 a fost lărgită în vreo două rânduri. După asediul otoman asupra oraşului din 1529, basilica, ce fusese lovită de o ghiulea incendiară, a trebuit reparată (în special în zona corului).
În 1631, dominicanii, vârful de lance al Contrareformei catolice în Imperiul Habsburgic, au decis construirea unei noi biserici. Cea veche a fost aproape integral demolată, iar pe temeliile ei a apărut una nou-nouţă în stil baroc (sfinţită în 1634).
Biserica Kirche am Hof a fost construită între 1386-1403 în stil gotic de călugării ordinului carmelit. În 1554 biserica a fost încredinţată ordinului iezuit. În 1607 biserica a fost afectată de un puternic incendiu şi a trebuit parţial reconstruită. Apoi, în 1662, împăratul Ferdinand III a decis refacerea faţadei lăcaşului în stil baroc. Interiorul a fost şi el redecorat conform aceluiaşi stil, însă o parte a bolţilor navei centrale au păstrat nervurile ogivale caracteristice stilului gotic.
În 1806 Napoleon a decis dizolvarea conglomeratului medieval şi nefuncţional numit Imperiul Romano-German şi înlocuirea lui cu două entităţi distincte: Imperiul Austriac şi Confederaţia Rinului. Această nouă realitate politică a fost anunţată de un herald din balconul bisericii.
Mariahilferstrasse este una dintre cele mai cunoscute artere ale Vienei. Începe în apropierea Ringului şi se continuă către sud-vest, fiind cel mai lung bulevard vienez. Numele şi l-a luat de la biserica omonimă. Pe lângă aspectul foarte pitoresc, cetăţenii o vizitează şi datorită jdemiilor de cafenele, localuri şi mai ales numeroaselor magazine de firmă. De firme pentru clasa de mijloc (în fine, pentru ce înţeleg ei prin "clasa de mijloc"), respectiv Nike, Levis, Humanic, C&A, Salamander, Zara, Swarowski, Tom Tailor şi altele din aceeaşi ligă. În niciun caz nu se văd aici Armani, Bulgari şi gaşca. În unele weekenduri şi în perioada Sărbătorilor de Iarnă, bulevardul este transformat în spaţiu pietonal.
De aici începe bulevardul.
Raimundhof este un gang fosrte lung şi pitoresc ce leagă Mariahilferstrasse de Windmuhlgasse (Uliţa morilor de vânt). Gangul leagă mai multe curţi interioare, unde, de asemenea, sunt plantate strategic localuri şi magazine.
Biserica iezuită a fost ridicată în stil baroc între 1623-1627 pe locul unei capele gotice din sec. 15. Între 1703-1705 biserica a fost modificată de către arhitectul Andrea Pozzo - el însuşi călugăr iezuit şi unul dintre cei mai importanţi arhitecţi, sculptori şi pictori ai Barocului, maestru al perspectivei şi al tehnicii "trompe l'oeil". El a fost solicitat personal de împăratul Leopold I pentru această lucrare. Care împărat nu s-a zgârcit cu banii, ci dimpotrivă. Foarte dimpotrivă. Interiorul bisericii este opulent împodobit cu fresce, marmură de diferite culori (poţi ridica o vilă doar din această marmură) şi bronz aurit. Din păcate, după cum ziceam şi cu altă ocazie, am observat şi noi de ce nu e bine să faci turism cultural între noiembrie şi aprilie: lumina zilei se duce repede şi nu toate punctele de interes sunt luminate corespunzător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu