Padova (II)

Basilica Sf. Anton de Padova a fost ridicată între 1232-1310. Cum am spus anterior, construcţia a început la nici un an de la moartea sfântului. Acesta era portughez, dintr-o familie foarte bogată. După modelul Sf. Francisc, a renunţat la avere şi a intrat în ordinul franciscan. S-a evidenţiat repede prin credinţa sa, pietate, iubirea pentru copii (al căror protector este considerat) şi acţiunile de îngrijire a celor bolnavi şi săraci. Deasemenea, era un adevărat intelectual şi vădea o profundă cunoaştere a Biliei şi a textelor religioase. A murit la 35 de ani, la Padova. A fost canonizat şi declarat Doctor al Bisericii Catolice la doar câteva luni după moarte. Conform preceptelor franciscane de sărăcie şi modestie a cerut să fie înmormântat într-o bisericuţă. Actuala basilică a fost ridicată în aşa fel, încât să înglobeze acea bisericuţă, transformată ulterior într-o capelă. Sf. Anton este una dintre cele mai importante figuri ale ordinului franciscan şi unul dintre cei mai iubiţi sfinţi catolici.

Construcţia lăcaşului a început în stil romanic veneţian, la rândul său puternic influenţat de stilul bizantin (vezi cupolele, 8 la număr, de exemplu). Impresia exterioară este cea de masivitate. În schimb, deşi spaţiul interior este uriaş, impresia de masiv este uşor îndulcită de nervurile gotice ale coloanelor navelor laterale şi de nervurile absidei altarului principal, introduse pe parcursul derulării şantierului. Un element original îl formează spirele turlelor. Acestea sunt ascuţite şi, prin contrast cu cupolele, sunt foarte subţiri, ceea ce le dă aspectul unor minarete. În sec. 15 au fost aduse câteva mici modificări în stil renascentist veneţian. Apoi, spre sfârşitul sec. 17, au fost adăugate şi câteva elemente baroce.
La interior se găsesc numeroase opere de artă religioasă, între cei mai importanţi artişti, ce au contribuit la împodobirea monumentului, numărându-se Donatello, Girolamo Campagna (important sculptor renascentist din regiunea Veneto), Stefano da Ferrara şi Altichiero da Zevio (pictori, reprezentanţi importanţi ai curentului Goticului intenaţional din sec. 14) sau Giusto de Menabuoi (pictor al Renaşterii timpurii, născut la Florenţa şi stabilit la Padova).
Basilica Sf. Anton din Padova se numără între primele sanctuare şi locuri de pelerinaj ale Bisericii Catolice, peste 5 milioane de pelerinii venind aici în fiecare an.
Accesul se face gratis, dar există un cod strict în ceea ce priveşte vestimentaţia. Nu este permisă fotografierea (însă am reuşit să furăm câteva imagini). Şi trebuie multă răbdare - sunt numeroşi pelerini (cel puţin tot atâţi cât turişti - şi nici ăştia nu sunt rari), care au venit acolo să se roage, nu să-ţi facă ţie loc, care te grăbeşti şi la alte obiective şi nu vrei să stai la coadă, pentru a vizita vreo capelă.

Madonna del pilastro - Stefano da Verona.

Capella San Giacomo - fresce realizate de Altichiero da Zevio între 1376-1379.

Capela ce adăposteşte sarcofagul cu osemintele sfântului.

Capela relicvariilor a fost realizată, în sec. 17-18, în stil baroc. Între altele, adăposteşte limba Sf. Anton. Când, la câteva decenii după moarte, trupul a fost exhumat, limba sfântului îşi păstrase aspectul normal, fapt interpretat ca datorându-se talentului său oratoric.

Claustrul.

Încoronarea Fecioarei - Giusto de Menabuoi.

Capela Fericitului Luca Belludi (cel mai apropiat discipol al Sf. Anton). Frescele au fost pictate de Giusto de Menabuoi în 1382.

Oratoriul Sf. Gheorghe se găseşte lângă Sf. Anton, pe latura stângă a pieţei din faţa basilicii. A fost construit între 1376-1377 de marchizul de Soragna, Raimondino Lupi, în scopul de a servi drept capelă funerară familiei Lupi. Interiorul este decorat cu superbe fresce pictate de Altichiero da Zevio între 1380-1384. Vizitarea se face în schimbul unui bilet de 3 euro. Ori din acest motiv, ori pentru că este eclipsat de mult mai titratul monument de alături (respectiv, basilica) puţini turişti îi calcă pragul.

Oratoriul este clădirea din stânga.

Biserica Sf. Daniel a fost construită în sec. 18 peste un edificiu mai vechi, datând de la sfârşitul sec. 11. Este dedicată lui Daniel de Padova, un sfânt local martirizat în sec. 4, în timpul prigoanei anti creştine declanşată de împăratul Diocleţian.

Basilica del Carmine a fost construită în sec. 14-15, în stil gotic. Lucrările au demarat în 1335, dar, din lipsă de fonduri, au decurs cu multă greutate. Abia în 1446 biserica a fost consacrată. Iar nici 50 de ani mai târziu (1491) a fost puternic afectată de un cutremur. A fost reconstruită în sec. 16, în stil renascentist. Faţada a rămas neterminată - doar în sec. 18 a fost realizat portalul intrării principale. Alte pagube au fost rezultatul unor incendii (1800, de exemplu), ori a războiului - obuz austriac în 1917, raid aerian american în 1944. După 1945 a fost restaurată, iar în 1960 a fost ridicată la rangul de basilică minoră.

Decoraţia interioară a fost realizată în sec. 16-18, în stil renascentist, apoi baroc.