Este o peșteră celebră din partea regiunea a Sloveniei, parte a unui sistem carstic ce măsoară peste 24 de kilometri lungime. O bună parte galeriilor sunt subacvatice, ori separate prin sifoane inundate de restul peșterii. Ceva peste 5 kilometri sunt deschiși pentru vizitatori. Întregul sistem de galerii a fost săpat de râul Pivka.
Peștera a fost utilizată de oameni din cele mai vechi timpuri. Primele cercetări științifice au fost efectuate în a doua jumătate a sec. 17 de un savant sloven. În 1819 o parte a peșterii a fost vizitată de arhiducele Ferdinand, moștenitorul tronului Imperiului Habsburgic. Așa cu se întâmplă deseori, după ce un înalt personaj își arată interesul față de ceva, Postojna a devenit din ce în ce mai mult o destinație turistică de bonton. Inițial accesul către marile săli se făcea prin galerii strâmte, uneori nu mai mult decât niște crăpături. Treptat, aceste galerii au fost lărgite și amenajate de mineri profesioniști. Întrucât distanța până la interiorul spectaculos era destul de mare, din 1872 a fost construită o cale ferată strâmtă și au fost introduse vagonete, împinse de către ghizi. În 1884 peștera a fost electrificată, iar de la începutul sec. 20 au fost introduse mici locomotive cu motoare pe benzină.
În timpul Primului Război Mondial, prizonieri ruși au fost puși să construiască un pod peste una din ravinele mai mari, fapt ce a deschis noi secțiuni pentru vizitatori. În următoarea conflagrație mondială trupele germane au folosit peștera pe post de bunker indestructibil, depozitând aici diferite materiale de război. La un moment dat aveau cam 1000 de butoaie de kerosen. Peștera le ferea de raidurile aeriene, dar nu și de partizani. Aceștia au reușit să pătrundă prin galerii necunoscute de germani și au incendiat combustibilul. Un foc uriaș a ars timp de 7 zile, distrugând o parte a sălii în care erau depozitate.
După 1945 peștera a fost reamenajată, modernizată și noi săli au fost deschise turiștilor. Locomotive electrice le-au înlocuit pe cele poluante.
În galeriile inundate și greu accesibile își face veacul o specie ciudată de salamandră, albinoasă și oarbă, adaptată la viață în întuneric total. Această salamandră, proteul de peșteră, trăiește doar în sistemele carstice din Slovenia, Croația și Bosnia-Herțegovina și este declarată specie în pericol de extincție. Într-una din săli se găsește un acvariu în care trăiesc câteva exemplare.
După ce Slovenia a devenit un stat independent la începutul anilor 1990, numărul de vizitatori a crescut constant, depășind un milion anual.
Pentru turiști există 3 tipuri de bilete: cel mai ieftin (dacă îi pot zice așa) - 27,90 euro include doar peștera; pentru 29,96 euro poți vizita și Castelul Predjama - un castel renascentist construit în gura altei peșteri din zonă; în cele din urmă, pentru 32,31 euro ai în plus acces la un vivariu cu diferite exemplare de animale din subteran și alte expoziții. Cozile sunt imense vara, deci cel mai bine este să le achiziționezi online. Cu dovada de cumpărare printată (ori salvată în telefon) trebuie să te prezinți la niște case speciale, unde ți se vor elibera biletele propriu-zise. Și aici este aglomerație, dar se merge destul de repede. Intrarea se face la ore fixe, iar dacă întârzii trenulețul pleacă fără tine. De aceea este bine să ajungi măcar cu oră în avans. Până găsești un loc de parcare, până te orientezi prin diferitele parcări, până te lămurești unde sunt casele, te trezești că rămâi pe afară.
Terariul ce conține câteva exemplare de proteus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu