Este un oraș în centrul Elveției, la vărsarea râului Reuss în Lacul Lucerna. Este capitala cantonului omonim. Are o populație de 82.000 de locuitori (220.000 cu tot cu zona metropolitană) vorbitori ai dialectului german elvețian.
O așezare a existat aici încă din perioada romană. Această așezare a dispărut din mențiuni spre sfârșitul epocii romane - probabil a fost distrusă de un raid barbar. În anul 750 este fondată aici mânăstirea benedictină Sf. Leodegar. În jurul mânăstirii s-a format un sat. În sec. 9 un document numește acest sat Luciaria. Nu se știe exact de la ce vine numele, însă în secolele următoare s-a ajuns la denumirea de Lucerna (în latină - felinar).
În 1178 Lucerna este ridicat la rang de oraș și primește o serie de privilegii. Fiind situată pe un important drum comercial ce lega Italia de Europa de Nord prin Pasul Gotthard, Lucerna devine repede un centru urban înfloritor. La începutul sec. 14 împăratul Rudolf I de Habsburg amenința autonomia cantoanelor elvețiene. În aceste condiții, Lucerna devine unul din membrii fondatori ai Vechii Confederații Elvețiene. Armata de burghezi a Confederației a reușit să obțină o victorie totală împotriva cavalerilor în armură. De la sfârșitul sec. 14, Lucerna este un canton practic independent, deși oficial încă parte a Imperiului German. În sec. 15-16 orașul a cunoscut o dezvoltare continuă, devenind o putere economică comparabilă cu Zurich.
După răspândirea Reformei în Elveția (începutul anilor 1500), Lucerna a rămas fidelă catolicismului. Orașul s-a aflat în fruntea coaliției catolice. Obținând mai multe victorii asupra cantoanelor protestante, Lucerna a devenit principala putere a Confederației. Acest statut a fost pierdut în 1712, când cantoanele protestante, în frunte cu Berna, își iau revanșa. În sec. 19 Lucerna traversează o nouă epocă de dezvoltare economică, mai ales după formarea statului elvețian federal modern în 1848.
Azi Lucerna este un centru urban înfloritor, cu un înalt nivel de trai și o economie bazată pe ceva industrie, pe sectorul bancar și pe turism. Este (în opinia mea) cel mai frumos și pitoresc oraș elvețian.
Mânăstirea Sf. Leodegar a fost fondată, după cum ziceam mai sus, la jumătatea sec. 8. De la început biserica mânăstirii a fost un edificiu de mari dimensiuni, construit în stil carolingian. În sec. 14-15 această primă biserică a fost demolată și reconstruită în stil gotic târziu. În 1633 nava bisericii a fost parțial distrusă de un incendiu și a fost reconstruită în stil baroc. În schimb turlele au rămas neschimbate, rezultând o combinație a celor două stiluri arhitectonice. Biserica mânăstirii a jucat de-a lungul secolelor și rol de biserică parohială, iar în sec. 16-17 chiar și pe cel de catedrală a orașului. Întrucât Lucerna a rămas un oraș catolic, bisericile locale nu au fost lipsite de decorația interioară. Astfel, Biserica Sf. Leodegar conține o serie de opere de artă religioasă din perioadele gotică, renascentistă și barocă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu