Milano (3)

Basilica San Vittore al Corpo a fost construită, pe la jumătatea sec. 4, servind şi ca mausoleu imperial. Aici au fost înmormântaţi împăraţii Graţian şi Valentinian III. În sec. 8 biserica a fost extinsă şi i s-a adăugat o mânăstire benedictină. În 1507 mânăstirea a fost transferată ordinului călugărilor olivetani, care au purces la refacerea aproape integrală a edificiului.

De la sfârşitul sec. 18, nordul Italiei a fost ocupat de trupele lui Napoleon, iar mânăstirea a fost transformată în cazarmă şi spital militar. După ce micul caporal a fost scos la pensie, mânăstirea a fost refăcută (hoarda de trupeţi inculţi şi-a lăsat amprenta asupra zidurilor) şi reconsacrată. Operaţiune ce a trebuit reluată de la capăt, după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, căci un bombardier american nu a reuşit să-şi găsească ţinta.

După război, mânăstirea a fost desfiinţată. San Vittore al Corpo a fost transformată într-o biserică parohială, iar mânăstirea propriu-zisă a devenit sediul Muzeului de Ştiinţă şi Tehnologie.

Decoraţia interioară este realizată între sec. 16-17 în stil manierist şi baroc.

Muzeul de Ştiinţă şi Tehnologie "Leonardo da Vinci", după cum ziceam mai sus, îşi are sediul în corpul fostei mânăstiri San Vittore al Corpo. Intrarea este 10 euro pentru o vizită simplă şi 18 euro, dacă vrei să vezi submarinul (da, au şi aşa ceva) şi prin interior, cu ghid.

Orologiu din sec. 14.

Maşina de cifrat germană "Enigma".

Claustrul (curtea interioră) fostei mânăstiri.

O bună partea a muzeului este dedicată genialului Leonardo (care a locuit la Milano între 1482-1499) - invenţii tehnice, studii de anatomie, topografie, desene.

Aparat de răcit pe bază de jeturi de aer.

Rocă lunară.

Avion de vânătoare Fiat - 1957.

Catamaran.

Engage!

Submarinul italian S-506 "Enrico Toti" (1970-2000).

Biserica Sant'Alessandro in Zebedia a fost ridicată în sec. 17 de ordinul monahal al barnabiţilor. Construcţia efectivă a început în 1601, iar lucrările au durat până în 1658, când biserica a fost consacrată. Totuşi, mici intervenţii şi modificări au avut loc şi în sec. 18. Biserica a fost concepută, de la început, ca un tribut adus stilului baroc, atât din punct de vedere arhitectonic, cât şi al elementelor decorative. Din nefericire, ravisanta înfăţişare internă este destul de greu de admirat, chiar şi în plină zi, din cauza iluminării defectuoase.

Amvonul.